Chiar dacă nu vom mai ajunge să ne plimbăm azi cu mocănița grecească, asta nu înseamnă că nu vom mai merge să vedem Corintul.
Când zic Corint mă gândesc la 3 atracții turistice: Situl arheologic Corint, Acrocorint și Canalul Corint. De asemenea când zic Corint mi-aduc aminte de o lecție de istorie, în care am învățat 3 stiluri de coloane: doric, ionic și corintic. Da, toți mă iau în balon când le zic că mai țin minte acest lucru din liceu. Însă niciodată nu am reușit să rețin asocierea între denumire și formă. Tot de atunci îmi mai amintesc că Partenonul era exemplul pentru coloane dorice, Erecteionul era exemplul pentru coloane ionice și nu îmi mai aduc aminte exemplul pentru coloane corintice. Chiar dacă mi-au rămas în minte denumirile de Partenon, Erecteion, la vremea respectivă nu reușeam să le poziționez ca fiind în Atena. Și dacă sunt coloane în stil corintic, ar trebui să le găsim la Corint, bănuiesc.
Situl arheologic Corint.
Aici găsim toate stilurile, nu doar pe cel corintic.
Dacă n-o trădau ciupicii, aș fi zis că se potrivește perfect în peisaj.
Dar de mozaicul ăsta ce ziceți?
Cei mai mici au găsit un loc numai bun de alergat.
Ne îndreptăm spre Acrocorint.
Chiar dacă pare o zi mai lejeră, având în vedere că plimbarea cu trenul a ieșit din program, în realitate nu avem chiar timp la discreție. Ajungem la Acrocorint pe la ora 14 și aflăm că se va închide la ora 16. Unii ar spune timp berechet, însă 2 ore nu e suficient să vizitezi cetatea în întregime, poate doar în viteză. Pe de altă parte este bine cu această constrângere, că trebuie să mai trecem să vedem Canalul Corint și apoi să prindem asfințitul la Sounio, la Templul lui Poseidon.
Acrocorint
Eu cu Răzvan am optat să facem un tur mai scurt și am ajuns la ieșire chiar la ora închiderii. Însă restul au întârziat, sfertul academic ar spune unii, însă paznicul grec a fost foarte supărat din acest motiv.
Canalul Corint
Canalul Corint a fost construit să faciliteze trecerea vapoarelor din Golful Corint spre Golful Sauronic și a le scuti pe acestea de a înconjura întreaga Peninsulă Peloponez.
De câte ori am mai fost pe aici nu am prins niciodată și un vapor traversând canalul. Ce noroc!
Hai să fugim repede și la Sounio, să vedem apusul de soare la Templul lui Poseidon. Dacă mergem pe drumul vechi nu ajungem la timp.
Trebuie să mergem pe autostradă însă trebuie să prind curaj s-o strunesc mai repede pe Pumița, că altfel iar nu ajungem. Cu chiu cu vai am ajuns la limită. După vreo 10 minute nu mai era nimeni la casa de bilete. Acum nu știu sigur dacă asta ar fi însemnat că intram gratis sau nu mai intram deloc.
Templul lui Poseidon.
Și cu asta se cam încheie "sejurul" nostru la Atena.
A doua zi ne luăm tot calabalâcul, îl ducem la mașini. Nu prea mai încăpeau. Nu se poate, în loc să mai intre la apă, acestea parcă au căpătat mai mult volum. Le rearanjăm și le îndesăm mai tare. Până la urmă au intrat forțate.
Ce avem azi în plan? Păi nu avem nimic special de făcut. Avem un drum lung de făcut până în zona Kavala, mai precis în Stavros, unde ne vom caza la o pensiune pe malul mării. Iar pe drum ne vom opri să facem cumpărături pentru acasă: măsline, ulei de măsline, iaurt grecesc, brânză feta și ce vă mai trece prin cap... Adică ne lași să ne facem de cap. Chiar nu avem nimic de văzut pe parcurs? Păi lucuri ar fi multe, însă drumul este lung, cumpărăturile știu că pot dura o veșnicie, la cazare putem petrece ceva timp pe malul mării și mai avem de pregătit și festinul de încheiere a excursiei.
Autostrăzi, toll-uri (muulte), pauze de alimentare și revigorare și shopping la un magazin din Paralia Katerini.
Ajungem la Stavros.
Unii se instalează la cratiță, alții ies la plimbare pe plajă.
Și cina de încheiere a vacanței...
Pentru ultima zi ar trebui să mergem să vedem Situl arheologic de la Philippi și apoi drum întins spre casă. Însă am plecat cam târziu și nici vremea nu pare să fie favorabilă. Decât să facem jumătate de drum la lumina "frontalelor", mai bine sărim peste Philippi, îl vom lăsa pentru altă dată.
Din nou drum, drum și iar drum cu pauze chiar mai rare decât ieri. La intrare în Bulgaria nu am mai avut același noroc ca la venire, am dat peste o coadă sănătoasă.
Să fi tot stat vreo oră. Păi normal dacă ia la bani mărunți pe fiecare și se lasă cu verificări în portbagaj. Și totuși pare că în urmă cu vreo oră nu era așa aglomerat. Acum parcă au început să se adune multe mașini și în spatele nostru. Ori au primit ei vreo informație ori asta e ora de trecere pentru cei mai mulți. Pe turci se pare că îi ia la puricat mai tare. Noi am trecut destul de repede, odată ajunși la verificare.
Acum alți mulți kilometri, traversând Bulgaria. Cică să mai oprim la Veliko Trnovo, să vizităm cetatea. Băi, doar nu credeți că am renunțat la Philippi, un obiectiv pe care mi-l doream demult să îl văd, ca să îl înlocuiesc cu altul pe care l-am văzut deja de 2 ori. Am renunțat la ăla ca să mergem pe lumină o porțiune cât mai mare din drum. Deci eu votez să nu oprim să vizităm cetatea. Nu am mai auzit niciun comentariu.
Ajungem să intrăm în țară pe-nserat. Gata, de-acum e noapte, dar nu mai avem așa mult până acasă.
Dacă ar fi să schimbăm ceva la această vacanță, ce am schimba? Nu cred că aș vrea să schimb absolut nimic. Chiar și cu mofturelile Pumiței, până la urmă nu au fost probleme. La Erateini a fost super, la Parnassos de asemenea, la Delphi ne-a plăcut, la Atena am văzut multe lucruri frumoase, Mycene, Nafplio, Epidavros sunt de neratat, Corint este ceva aparte, iar Sounio a venit ca un final de vis. Ne pare rău după mocăniță, dar cred că ar fi trebuit să renunțăm la altceva ca să ne ajungă timpul altfel. Am vizitat toate lucrurile pe care le marcasem ca fiind din categoria "trebuie vizitate", am avut timp și de plimbări agale fără un program bine stabilit, am avut și timp de relaxare, am avut timp și de boardgame-uri în fiecare seară, am preparat și niște mâncăruri de te lingi pe degete, am urmărit și tradițiile locale de Paști, am degustat și niște preparate grecești ca la ei acasă. În concluzie cred că a ieșit o vacanță excelentă, nici nu am obosit de atâta plimbare, dar am și vizitat destule locuri. Știu că unii cârcotași ar zice că ar fi vrut mai mult timp să stea degeaba, să facă plajă... Însă pentru asta cred că ar trebui să meargă fără mine în vacanță. Cred că este prima oară când pot spune că mi-a ieșit planul nici prea, prea (aglomerat), nici foarte, foarte (lejer). Chiar și bugetul a fost acceptabil, zic eu.
