Eu o să mă duc în vizită la un alt service. Voi vă puteți duce să vizitați vestigiile din Atena. Când scap o să vin și eu după voi. Caut prin apropiere un service specializat Seat și găsesc unul la un sfert de oră distanță. E perfect. Mă prezint acolo. Nu mă bagă nimeni în seamă, căci sunt foarte ocupați. Au multe mașini de reparat. Până la urmă mă duc să le stau în cale, să se împiedice de mine și să mă întrebe vreunul cu ce mă poate ajuta. Metoda asta a avut succes. Reiau povestea. Trebuie să facă o probă de drum cu mașina și nu au niciun mecanic liber acum. Să las mașina și se vor ocupa de ea când vor avea timp. Nu prea mă împac cu ideea asta. Mai bine vin eu cu mașina din nou, numai să îmi spună când. La ora 13:00 să fiu acolo. Gata, s-a făcut! Am tras o fugă până acasă, cât să mai dau câteva îndrumări la gașcă referitor la programul de azi, iar la 12:45 eram înapoi. Până la 13:00 nu s-a sinchisit nimeni de mine, însă la 13:00 m-au luat în primire. S-au urcat 2 în mașină și au plecat cu Pumița la plimbare. Nu s-au întors cu nimic concludent. Cu simptomele povestite de mine nu s-au mai întâlnit până acum și toți sunt șoferi de Seat, pe lângă mecanici. Au încercat să le reproducă și nu au reușit. M-au așezat la volan și au mișcat ei diverse pe acolo ca să le zic dacă asta am simțit eu și nu era nici pe departe același lucru. Ceea ce m-a pus un pic gânduri a fost că m-a întrebat dacă eu am venit din România cu mașina asta. Dar ce are mașina asta? Ați observat ceva la ea? Ah, nu, nimic, doar că e distanță mare. Mult mai târziu aveam să realizez că eu nu prea am văzut mașini cu numere de Grecia prin alte țări. Poate doar vreo 2 am văzut prin România, dar alea cred că erau conduse de români veniți acasă. Oare grecii nu prea pleacă din țara lor sau zboară cu avionul și închiriază mașină?! Revenind, cică ar trebui să ajung cu mașina acasă fără probleme, nici restricție de viteză nu aș avea. O singură observație, să nu o forțez la deal, respectiv în situații similare cu cea care a declanșat problema în primă fază. În rest, pe drum drept pot merge normal, cu viteza care merg de obicei. Și când ajung acasă să o las mai mult timp în service pentru a i se efectua mai multe teste. Hai că sună ceva mai liniștitor.
Duc mașina acasă și mă îndrept spre metrou pentru a prinde gașca din urmă. Ei au trecut pe lângă Arcul lui Hadrian,
au vizitat Grădina Zapeio
și au văzut schimbul de gardă de la Palatul Parlamentului.
S-au mai plimbat.
Acum mă așteaptă la Acropolis. Eu însă am primit informații eronate despre direcția de mers și am luat metroul în sens opus. Dacă ar fi fost doar o persoană care să îmi zică greșit, aș fi zis că a fost o întâmplare nefericită, am întrebat o persoană amețită, însă au fost 2. Am tras concluzia că trebuie neapărat să verific îndrumările grecilor și cu alte surse.
Ajung până la urmă la Acropolis. Eram așteptat, biletele erau cumpărate. 30 euro un "abonament" pentru toate obiectivele din Atena, condiții în care doar intrarea la Acropolis costa 20. Normal că am optat pentru biletul combo. Dacă mai intrăm la 2 situri deja suntem în câștig.
Teatrul lui Dionysos
Odeonul lui Herodes Atticus
Templul Zeițtei Atena Nike
Partenonul
Erecteionul
Agora Romană
Agora Antică
Templul lui Hephaestus
Stoa lui Attalos
Mai sunasem dimineață la mocănița Diakopto - Kalavrita, însă mi-au zis să revin cu un telefon după-amiază, pe la ora 17. Acum îi sun din nou. Se pare că nu avem noroc să circule mâine trenul. Cică va circula sâmbătă. Eh, vom fi în drum spre casă. A apărut întrebarea dacă nu am putea ca în drum spre casă să trecem pe acolo și să ne plimbăm și cu trenul. Păi nu prea, e cam mare ocolul și deja avem o distanță mare de mers. Rămâne pentru data viitoare.
Librăria lui Hadrian
A apărut în aer o idee să luăm metroul până înapoi la Acropolis și de acolo să mergem pe jos până la Templul lui Zeus. După ce am mers toată ziua pe jos, ar fi de înțeles, însă nu văd să câștigăm mare lucru, că tot avem ceva de mers până la stația de metrou. Eu înclin să mergem pe jos, că deja știm drumul. Spre deosebire de ziua cu Delphi, astăzi Răzvan a mers o grămadă pe jos și nu s-a plâns deloc. Poate 15 nu o fi făcut, însă 12 km cu siguranță i-a parcurs pe piciorușele lui. Și parcă mi-e un pic milă de el. Așa că hotărâm că merită să meargă cai-cai la tati pentru restul drumului.
Templul lui Zeus Olimpianul
Acum să ne îndreptăm spre dealul cu Monumentul lui Philopappos. Nu ne interesa într-atât de tare monumentul,
cât belvederea asupra Atenei și în special a Acropolisului de pe vârful dealului.
Dacă ieri nu am reușit să îi sărbătorim pe Mihai și Gina, am putea astăzi să ne oprim la o terasă. Răzvan a adormit în secunda 2, după ce ne-am așezat la masă.
Noi restul am degustat câteva preparate tradiționale,
printre care souvlaki și stamnato. Stamnato era ceva nou și chiar ne-a plăcut. Am zis că trebuie neapărat să încercăm să o reproducem și acasă.
