Cehia - Zoo Dvůr Králové, printre cele mai frumoase grădini zoologice din câte am văzut

excursie din 23 May 2017

Lăsăm în urmă Olomouc, care avea mult mai multe de oferit, pentru a ne muta la Košťálov. La Olomouc am mai fi avut de văzut nu doar peșteri, ci și câteva grădini zoologice. Am mai fi avut de vizitat peșterile: Na Pomezí, Na Špičáku, Sloup - Šošůvka. Și astea numai cele pe care le aveam pe listă, pentru că zona este înțesată cu foarte multe peșteri. De fapt, cred că majoritatea peșterilor din Cehia sunt concentrate în această zonă. Apoi am descoperit grădinile zoo, care și astea sunt mai multe decât cele două pe care le-am vizitat aici. Ar mai fi meritat vizitate cel puțin grădinile zoo de la Olomouc și Ostrava.

Dar acum să privim la ce urmează. Pe lista zilei de azi am avea Castelele Bouzov, Potštejn și Cascada Kamarád pentru că ele s-ar afla mai aproape de drumul nostru între Olomouc și Košťálov. Însă tot căutând grădini zoologice din Cehia am pus ochii pe una care tot pe drum spre Košťálov am putea-o vedea. Și această grădină zoologică m-a încântat așa tare din prezentare că am lăsat deoparte toate celelalte obiective ale zilei.

Am setat pe gps direct coordonatele grădinii zoo Dvůr Králové, căci aceasta era grădină de care rămăsesem profund impresionat din informațiile și pozele găsite pe net. Am zis eventual că putem opri la vreun castel doar să îi facem o poză de unde putem ajunge cu mașina, dar nu pierdem vremea cu urcatul până la el pe jos sau cu vizita lui.

Dacă în zilele anterioare parcă am zărit de la mare distanță Castelul Bouzov, astăzi drumul ne-a dus în așa fel încât nici măcar nu am bănuit când am trecut prin dreptul lui. Când am trecut prin dreptul Castelului Potštejn, am văzut indicator spre stânga. Am urcat puțin cu mașina, după care am văzut oprite mai multe mașini într-un spațiu mai larg, precum de parcare. De aici ar trebui să urcăm pe jos, căci așa au făcut și restul. Stăm un pic pe gânduri: să urcăm, să nu urcăm? Distanța până la Košťálov nu e chiar neglijabilă și am vrea să vizităm pe-ndelete grădina zoo Dvůr Králové. Și dacă am putea să ne permitem să ajungem la cazare mai târziu, nu ar fi o problemă, însă e prima zi în care vom sta la Košťálov și ar fi bine să ajungem la o oră rezonabilă. Măcar de s-ar fi putut vedea castelul de jos, de aici din parcare, căci pentru noi ar fi fost suficient. Hai să ne continuăm drumul spre Zoo Dvůr Králové.

Ajungem într-o parcare imensă, nu cu foarte multe locuri ocupate de aveam chiar prea multe variante de ales, însă de umbră cam duce lipsă parcarea. Am parcat lângă un copăcel care făcea umbră doar puțin pe capota mașinii.

Să intrăm!

Ia uite aici putem face și safari! Și mai avem și vreo 3 variante de safari. Nu prea înțeleg care e diferența între ele. Cred că sunt tarife în funcție de mașina pe care o alegi pentru a face turul. Dacă mergi cu tractorul cu remorcă este cel mai ieftin, mai este varianta cu autobuzul și alta cu o mașină mică. Gândeam că varianta cu mașina mică este precum un tur pentru vip-uri, de altfel are și cel mai mare tarif. Văzusem deja o mașină mică decorată precum o zebră, cred că asta e mașina pentru turul vip. Aveam să observ mai târziu că în safari intrau alții cu mașinile personale și cred că asta era varianta cu mașina mică, nicidecum cu mașina și șoferul lor. Pe de o parte poate e mai bine că poți opri cât vrei și unde vrei, dar mi se pare totuși cam scump. Și dacă ne uităm mai cu atenție nici nu ai acces în toate zonele. Ha, adică tocmai la lei, unde e mai interesant, nu poți intra cu mașina personală!

Cât am stat noi și ne-am gândit ce variantă de safari să alegem, căci eram hotărâți să testăm cum e un safari, tanti de la casa de bilete s-a plictisit și a hotărât pentru noi. Ne-a cerut banii, am plătit, dar pentru care variantă de safari am plătit oare? După prețul plătit, părea a fi varianta cea mai scumpă de safari. Bine, bine, și acum de unde luăm mașina aia mică să ne plimbe printre animale, căci nu aflasem încă dacă mașina aia mică era, de fapt, mașina personală. Ne întoarcem la casierie să ne lămurească. Stai așa că nu-i așa! Noi am plătit acum, de fapt, doar intrarea în zoo. Și safari? Pentru safari puteți merge pe partea cealaltă a clădirii, chiar lângă locul de plecare a tractorului, mai este o casă de bilete specială pentru plecările în safari. Ajungem acolo. Între timp s-a micșorat numărul de variante la una singură: cea cu tractorul. Ce bine, că iar nu eram hotărâți! Următoarea plecare în 20 de minute. Perfect! Hai că mi se pare varianta cea mai autentică de safari. Zăbrelele alea trase la remorcă precum niște jaluzele, să-ți permită să respiri același aer cu leul, să-l privești direct și nu prin sticlă, dar să limiteze orice posibilă interacțiune prin atingere.

Și în cele 20 de minute rămase până la plecare avem timp să vedem vreo 2 animale și să vizităm zoo shop-ul.

Ce avem pe aici pe aproape?

Un măgăruș.

Hipopotam.

Bivoli

Suricate

Câini de preerie

Zebre

Hai să vedem și gorila.

S-a apropiat momentul de îmbarcare pentru safari. Ne îndreptăm spre locul cu pricina. Urmărim cum coboară tura anterioară.

Păreau foarte încântați. E de bine. Ei au cam stat îngrămădiți, însă noi se pare că suntem mult mai puțini și cred că ne vom lăfăi. Ne-am urcat fiecare familie pe câte o băncuță, însă după ce am plecat ne-am dat seama că am putea sta fiecare pe câte o băncuță ca să putem fugi să admirăm animăluțele când pe o parte, când pe cealaltă.

Dar nouă ne ridică grilajele!? Tura anterioară am văzut că au venit cu ele trase. Cred că în prima parte nu avem nevoie de protecție.

Și chiar așa a fost. Mai întâi am trecut pe lângă bivoli,

zebre, girafe,

antilope și tot felul de animăluțe pașnice.

Foarte multe zone separate de garduri și porți pentru a nu trece animalele dintr-o parte în alta. Când se apropia mașina cele două rânduri de porți se deschideau simultan pentru a intra noi în zona următoare. La una din porți a stat la pândă o antilopă să treacă în zona alăturată. Șoferul nu părea a se fi îngrijorat pentru această întâmplare, ba chiar a așteptat să își termine antilopa trecerea, fără a căuta să o sperie și să o alunge în zona de unde venea. Mi s-a părut un lucru extraordinar să cauți a nu interveni prin metode brutale și mai degrabă să lași lucrurile natural.

Când a venit momentul să intrăm în zona leilor, am trecut prin două rânduri de porți ce nu se deschideau niciodată simultan, spre deosebire de trecerile la celelalte zone.

Și la oprirea dintre porți șoferul a făcut turul celor două remorci să tragă grilajele de protecție.

Arăta precum o închisoare federală: gard înalt având în partea superioară mai multe rânduri de sârmă ghimpată, lângă porți un foișor cu un paznic ce-mi imaginez că avea și o pușcă, iar în exterior, chiar în apropierea porților, o mașină de teren cu două persoane în ea pregătite să intervină în orice moment pentru situații de urgență. Oare unde intrăm!?

La câte măsuri de precauție erau mă așteptam să intrăm în grădina leilor, iar leii să fie foarte mulți. Când colo era doar o familie formată din 3 lei.

Bineînțeles că ne-au fost prezentate felinele după nume, însă nu aș putea spune că le-am reținut. Toată familia de pisici stătea să se relaxeze la umbra unui tufiș. O echipă de supraveghere stătea în apropierea lor și îi privea din mașină.

Și cu asta s-a încheiat turul. Cei drept mă gândeam că o să se plimbe leii pe lângă mașina noastră, căci așa văzusem prin documentare pe la televizor. Însă cine știe câte zile au așteptat și realizatorii documentarelor până au prins leii în ipostazele prezentate. Una peste alta ne-a impresionat acest safari, chiar dacă leii nu au fost deloc activi. În schimb antilopele și zebrele au fost la înălțime trecând prin fața mașinii în mișcare ca și cum am fi fost invizibili.

Acum să ne continuăm turul grădinii zoo că mai avem o grămadă. Această grădină zoo s-a orientat să expună doar animale ce trăiesc în Africa și pot spune că o face foarte bine.

Cămile