Pentru astăzi am văzut că avem doar cascade, care nu au program strict. Cu alte cuvinte cred că am putea și noi să ne mai întindem puțin cu somnul de dimineață.
Hai să alegem din cascadele de pe listă, pe care am vrea să o vedem. Că doar nu le-om fugări pe toate. Avem 3 opțiuni: Cascada Rudniansky, Cascada Starohutský și Cascada Bystré. Primele două sunt mult mai mici în comparație cu a 3-a. Analizându-le și din poze am ajuns să luăm o decizie: să mergem la Cascada Bystré. Este și cea mai înaltă și cea mai fotogenică.
Privind mai cu atenție la descrierea traseului spre Cascada Bystré au intervenit niște detalii care s-ar putea să ne facă să ne răzgândim. Cică la dus traseul durează aproximativ 2 ore, iar la întors ar putea dura ceva mai mult pentru că va fi la urcare. Deci, la dus coborâm, la întoarcere urcăm. Și încă un detaliu care ar putea fi important: pentru a coborî din partea de sus a cascadei până jos, se folosesc scări și lanțuri.
Ghetelor Ancăi le-au căzut tălpile de tare ce s-au speriat. Glezna lui Aurică a început și ea să genereze durere de frică. Am mai rămas 4. Nici eu nu sunt prea sigur că e traseul potrivit pentru astăzi, dar îi dăm înainte.
Am plecat pe la 10:30 spre localitatea Hriňová. Aceasta era cea mai apropiată localitate de cascadă. Până aici ne-a dus gps-ul fără probleme. De-acum trebuie să urmăm drumul spre Hotel Poľana. La un moment dat mă trezesc că gps-ul vrea să ne întoarcă. Trebuie să fi pierdut vreun viraj. Ne întoarcem până la prima intersecție și observ indicator spre Hotel Poľana exact spre direcția din care venim. Întoarcem iar. Acum stau cu ochii pe gps să văd care e străduța aia care am ratat-o. Ah, nu, nu se poate să fie asta. Este prea îngustă, nici asfalt nu are și mai are și o înclinație cam mare. Să mergem înainte! Dacă ar fost pe acolo singurul drum, în mod sigur ar mai fi fost un indicator cu Hotel Poľana și acolo, la fel cum a fost la intersecția anterioară. După ce mergem vreo 2 km ignorând indicațiile gps-ului de a ne întoarce, s-a gândit să ne facă el hatârul și să ne ducă pe unde vrem noi. De data asta eram toți în consens și cu indicatoarele. Am ajuns la o deschidere panoramică.
Observăm și niște indicatoare.
Pe unul din ele scria Bystré Vodopád 3 km în direcția în care mergeam noi. E perfect. S-ar putea să nu fie nevoie să ajungem la Hotel Poľana. Acum să vedem dacă om avea unde să lăsăm mașinile pe marginea drumului. La următoarele indicatoare pe care le-am văzut era și loc suficient să parcăm mașinile.
Nu opresc bine și aud un sunet ascuțit. Ce poate fi? Benzină ar trebui să mai avem, cu frâna de mână trasă nu am mers, doar nu or fi chiar 4 grade afară. Ba chiar da! Păi înseamnă că trebuie să ne îmbrăcăm bine. Cu polarele pe noi e suficient, dar pe Răzvan trebuie să îl îmbrăcăm cu echipamentul de iarnă. Hai să ne luăm și noi gecile de iarnă în rucsaci că nu se știe.
De aici cică mai avem 30 minute până la cascadă. Comparativ cu cele 2 ore, asta este parfum.
La 12:30 pornim la vale, pe asfalt, căci așa mergea marcajul. După vreo 200 metri un indicator ne dă jos de pe asfalt și ne zice că mai avem vreo 20 de minute. Hm, și aici am fi putut lăsa mașinile, era loc suficient pe marginea drumului. Coborâm pe iarbă câțiva metri și ne intersectăm cu un drum de taf care intra în pădure spre dreapta. Gașca îl urmează pe acesta convinși fiind că așa trebuie. Eu nu era prea sigur că e drumul bun. Mă uit după marcaj și nimic. Nimeni nu a văzut niciun marcaj în direcția asta cu toate că erau o grămadă de copaci. Eu aș fi zis mai degrabă că traseul nostru continuă pe iarbă, perpendicular pe șosea și pe drumul de taf. Și chiar așa era. Puțin mai jos am văzut marcajul. Și nu ne-am mai despărțit de el.
Acum am făcut și inaugurarea bețelor. După ce le-am testat zilele trecute pe ale Ancăi și ale lui Aurică, ieri ne-am oprit la Decathlon în Banská Bystrica și ne-am achiziționat bețe de trekking. Așa de tare ne-au plăcut. Chiar simțeam nevoia de un sprijin suplimentar, pentru că mi s-a cam îngreunat rucsacul. Și Răzvan e în continuă creștere.
Nu după mult timp de coborât pe pășune, marcajul ne conduce în pădure spre stânga de data asta. Și apoi tot prin pădure o ținem până ne intersectăm cu pârâul ce urmează a forma cascada.
Îl traversăm pe un mic podeț de metal și privind la vale, printre copaci, putem ghici cam pe unde e căderea de apă. Aici un panou informativ. 200 metri mai încolo încă unul.
Aici suntem în partea de sus a cascadei.
Acum trebuie să urmeze acele scări și lanțuri. Nu sunt chiar așa de speriat. Mai degrabă sunt înfricoșătoare când auzi de ele, decât atunci când te afli în fața lor și trebuie să le cobori.
Terminăm de coborât scările metalice. Urmează acum trepte de lemn. Deja putem vedea căderea de apă. Uaaau!
Nu m-am putut abține, a trebuit să scot această interjecție. Răzvan m-am pus să mai repet o dată ce am zis. Uaaaaau!
Un traseu de 40 minute cu o asemenea răsplată la final, consider că merită din plin. Dar nici traseul nu a fost greu. Mai degrabă a fost greu traseul de ieri dinspre Čertova Skála.
Mai stăm, ne mai învârtim pe aici, facem poze din toate unghiurile.
Și urcăm din nou scările cu lanțuri și apoi pornim spre mașini.
De foarte mare ajutor ne-au fost bețele, atât la coborâre, cât și la urcare. Am o mică problemă totuși: trebuie să construiesc mai mulți mușchi la mâini pentru că am impresia că mi s-au cam atrofiat.
Tot vreo 40 - 45 minute am făcut și la întoarcere. De-ar fi așa toate traseele spre cascade, ar fi extraordinar. Pe la 14:30 suntem în mașini, gata de plecare. La coborâre nu am mai nimerit pe același drum pe care am urcat și am trecut pe lângă un lac
și un baraj.
Acum doar n-om pleca spre casă, hai să alegem una din celelalte 2 cascade. Să fie Cascada Rudniansky!
Punem din nou coordonatele pe gps și ajungem în orașul Banská Štiavnica, un oraș inclus în întregime în Patrimoniul UNESCO. Aici mai vedem din zbor Castelul Nový Zámok,
Kalvária
și Monumentul Sfânta Treime.
Când ajungem în centru ni se cam înfundă. Străzile nu ne permit să continuăm pe unde vrea gps-ul, așa că ocolim întreg orașul. Ajungem apoi la locul cu pricina, acolo unde ar fi trebuit să lăsăm mașina, însă nu era niciun loc de parcare, iar drumul părea ok în continuare. Apoi nici nu știam sigur dacă suntem în direcția bună spre cascadă, pentru că nu am văzut niciun panou informativ și nici indicator. Am continuat cu mașina până când ne-am apropiat la 80 m de coordonatele cascadei. Aici aveam suficient loc să lăsăm mașina. Am coborât din mașină și eram chiar în dreptul cascadei.
Asta să fie oare!? Hai că seamănă cu cea din poză, doar că are mai puțină apă.
Am avut tendința să mergem și pe la cea din urmă cascadă. Însă după ce a început gps-ul să ne ducă pe drumuri eronate, am renunțat să o mai căutăm. Să ne îndreptăm spre casă!
11:00 - 12:28 ::: Banska Bystrica, Slovakia - Cascada Bystré => 72.85 km (1 oră 28 min.)
12:28 - 14:28 ::: 1. Cascada Bystré (parcare): 48.624401 19.464394; (obiectiv): 48.621876 19.479494; (2 ore)
14:28 - 16:36 ::: Cascada Bystré - Cascada Rudniansky => 116.83 km (2 ore 8 min.)
16:36 - 17:06 ::: 2. Cascada Rudniansky (parcare): 48.402927 18.747120; (obiectiv): 48.403332 18.725000; (30 min.)
17:06 - 18:13 ::: Cascada Rudniansky - Banska Bystrica, Slovakia => 84.56 km (1 oră 6 min.)
TOTAL = 274.24 km (7 ore 13 min.)
