Înainte de a pleca din Trenčín, cu direcția Ružomberok, mai aruncăm o ultimă privire spre Castelul Trenčín.
Cam așa se putea vedea din fața pensiunii unde am stat.
Claudia și Dan plecaseră mai devreme să viziteze și Castelul Smolenicky. Urmând a ne reîntâlni la Cascada Šútovský la ora 15.
Noi restul ne îndreptăm spre Castelul Lietava.
După puțin mai mult de o oră de mers, ajungem în satul unde trebuia să lăsăm mașina. Aici însă parcarea era neîncăpătoare. Se cunoaște că azi este sâmbătă, au ieșit foarte mulți slovaci la plimbare.
Facem câțiva pași în sus și aud un tunet. Întreb și eu restul găștii dacă ăla a fost tunet. Nimeni nu a mai auzit nimic. Hm. Toată lumea era absorbită de natură. Să fi fost zgomotul de la bascularea molozului dintr-o mașină!? Încercam și eu să mă liniștesc cumva. Mă uit în sus și văd senin, la fel și în spate, dar puțin mai în față, adică în direcția în care mergeam, era un pic cam închis la culoare. Și totuși la 50 metri în fața noastră mai erau unii care urcau spre castel. Mă uit în urmă și mai văd 2 grupuri care urcau pe urmele noastre și nici măcar nu se grăbeau. În mod sigur am eu o fobie... Că doar nu or fi atâția oameni dornici de a fi plouați!? Mai facem câțiva pași și se aude din nou un tunet. De data acesta a fost mai prelung și a apucat să o îngrijoreze și pe Anca. Privind la restul grupurilor, niciunii nu dau semne de nehotărâre, urcă în continuare, la fel de veseli. Numai noi putem auzi tunetele astea? Sau oamenii ăștia știu ceva și noi nu știm? Să fi citit ei vreo prognoză super exactă, conform căreia ploaia nu va trece pe la castel? Sau există vreo legendă, a se citi curenți de aer, care forțează norii să ocolească muntele acesta. Mă opresc, mă uit cu atenție în sus încercând să îmi dau seama în ce direcție se mișcă norii ăia tuciurii. Aceia păreau a fi înlemniți acolo. Urcam puțin, mă uitam iar pe cer. Tot așa am ținut-o până sus la intrarea în castel. Norii ăia nici că s-au clintit. Și tunete s-au mai tot auzit pe drum.
Am făcut turul castelului.
Între zidurile castelului era venită o mașină care probabil aproviziona un bar improvizat. Parcă fiecare turist avea în mână câte o doză de bere.
Răzvan și-a găsit o mătură și se apucase să facă curățenie.
De-abia, de-abia am reușit să îl smulg de la locul muncii, lăsându-l să-și ia cu el ustensila de lucru, o ramură de conifer cu un capăt foarte bogat în ramificații cu multe frunzulițe. Din când în când ne mai opream din coborâre pentru a mai lustrui poteca.
Mai aruncăm o privire în urmă spre castel.
Ne îndreptăm spre Castelul Strečno? Păi nu suntem în întârziere? Să vedem pe plan, la 13:23 trebuia să plecăm de aici. Acum este 13:24, am întârziat 1 minut. Deci mergem la Castelul Strečno.
Ajungem în parcare, oprim, tarif unic pentru 2,5 ore. Or fi știind ăștia ce-or fi știind. Probabil atât durează vizitarea castelului.
Pornim să urcăm pe trepte.
Ajungem la o expoziție de case tradiționale ale unor țărani cu diverse ocupații.
Apoi ne lipim de terenul de joacă pentru copii.
Cu greu îl mai dezlipim pe Răzvan.
Continuăm urcatul, dar nu se compară nici pe departe cu cât urcasem la Lietava mai devreme, căci după două curbe deja ajunsesem la porțile castelului.
După ce plătim, aflăm că mai avem de așteptat jumătate de oră până la începerea unui nou tur. Asta e, așteptăm, că doar nu am ajuns până aici degeaba.
Se făcu și ora de intrare. Cel mai nasol mi se pare când trebuie să stai cu grupul și să asculți povești într-o limbă din care nu pricepi o noimă. Măcar de ai putea să faci turul mai repede dacă tot nu-ți povestește și pe o limbă cunoscută.
Întârziasem o oră aici. Claudia și Dan ajunseseră deja în parcarea de pornire spre Cascada Šútovský. Le-am zis să nu ne aștepte, să pornească pe traseu fără noi.
Ne-am întâlnit cu ei pe traseu, ei coborau, noi urcam. Am cam făcut acest traseu în pas alert și de-abia am reușit să ne încadrăm în timpul expus de aceștia pe panourile informative. Oricum a fost un traseu ușurel.
Este și o parte bună când ajungi așa târziu la cascadă: nu mai este nimeni pe aici care să te încurce în poze. Aveam toată cascada doar pentru noi.
Și nu orice cascadă, ci a mai mare cascadă din Munții Mala Fatra.
Să tot stai să o admiri,
dar până când? Tot trebuie să te înduri la un moment dat să o părăsești.
Dacă la urcat am parcurs cei 4 km într-o oră și 10 minute, la coborâre tot atât ne-a luat. Parcarea era goală acum. Se terminase și programul, de-acum era gratis, dar și plecaseră toți. Și astfel se încheie încă o zi plină din Turul Slovaciei.
La cazarea din Ružomberok am avut parte de o surpriză plăcută, în dreptul ferestrei se instalase la masa de seară o familie de mufloni.
Abia a doua zi aveam să ne dăm seama că aceștia erau precum niște animale domestice aici și aveau un țarc destul de larg încât să nu fie văzuți dacă nu își doresc asta.
10:30 - 11:31 ::: Trencin, Slovakia - Castelul Lietavský => 90.07 km (1 oră 1 min.)
11:31 - 12:31 ::: 1. Castelul Lietavský (obiectiv): 49.160660 18.684900; (1 oră)
12:31 - 12:56 ::: Castelul Lietavský - Castelul Strečno => 20.5 km (25 min.)
12:56 - 13:56 ::: 2. Castelul Strečno (obiectiv): 49.174500 18.862200; (1 oră)
13:56 - 14:21 ::: Castelul Strečno - Cascada Šútovský => 29.51 km (24 min.)
14:21 - 17:21 ::: 3. Cascada Šútovský (parcare): 49.158436 19.087151; (obiectiv): 49.187309 19.082952; (3 ore)
17:21 - 17:48 ::: Cascada Šútovský - Ruzomberok, Slovakia => 24.53 km (27 min.)
TOTAL = 164.62 km (7 ore 18 min.)
