Numele grădinii zoologice Kontakt provine de la faptul că aici poți lua contact direct cu animalele, cu alte cuvinte le poți atinge.
Încă de la intrare am rămas plăcut impresionați de modul în care eram tratați. Și nu am plătit decât 5 euro de persoană. Cum am trecut de casa de bilete, un ghid ne invită înăuntru la șerpi, șopârle, iguane, cameleoni, papagali și marmosete.
A făcut foarte ușor trecerea la prezentare în limba engleză când a văzut ca nu suntem slovaci. Și ne-a invitat dacă vrem să ținem în mână șarpele.
Păi era prima oară când atingeam un șarpe.
Na, că am făcut-o și p-asta! Să mergem mai departe. Suntem preluați de o domnișoară ghid și ne prezintă istoria leilor la această zoo, cum îi cheamă pe fiecare, ce vârstă și ce greutate au.
După asta intrăm în cușca puilor de lei și a puiului de urs. Însă Răzvan nu are voie înăuntru, așa că rămân eu afară cu el. Între timp mami mângâie fiecare animăluț în parte.
Eu zic că nu-i nevoie să îi ating și eu.
Dacă nu ar fi dormit, ne-ar fi lăsat să mângâiem puiul de râs și puiul de serval.
Mergem apoi să fugărim niște iepurași.
Continuăm cu vizita la pelicani.
Vedem de aproape și ursul matur. Aici nu suntem invitați să îl atingem. Sau poate trebuia să întrebăm!?
Apoi mergem la canguri.
Intrăm acasă la veverițe. Acestea fac nani. Doar una era trează.
Bu-hu-hu!
Nu știu ce fac îngrijitorii ăștia că au lăsat lama înfometată.
La noi în țară cică struții emu sunt periculoși.
Acum dacă stau bine și mă gândesc vreau și eu să pun mâna măcar pe ursuleț.
Trecem pe la maimuțe, vulpea argintie, cuati, raton, bursuc, jder.
Când ne întoarcem la puii de leu și urs, observăm că în cușca de vis-a-vis leul alb și tigrul au vizitatori. Păi gata, acolo vreau și eu. Aștept să iasă unii, intră alții care erau în așteptare, apoi când să vină și rândul meu, mai, mai să îmi zică că nu se mai poate. Îmi spune: "Ai văzut cât de jucăuși sunt, ești sigur că vrei să intri? Ar putea să te muște, să te zgârie, să îți rupă hainele." Răspunsul meu a fost cam sec: "E ok." și am închis și poarta după mine. În spatele meu tocmai ce mai apăruse un grup de străini care ascultând spusele domnișoarei "mama felinelor" și văzând reacția mea, nu s-au putut abține și au repetat cu voce tare: "E ok, mă bag!". Și m-au urmat și ei în cușcă.
Leul alb stătea tolănit la umbră. Pun mâna pe el.
A părut deranjat.
Păi da, că nu este indicat să îl ating pe cap. Mai incerc o dată pe spate.
Din nou nu-i convine.
Ok, îl las în pace.
Apoi gașca veselă intră în atenția tigrului. Specialistul în feline reușește să îl tempereze și tigrul se îndepărtează.
Leul alb se ridică între timp și intră și el în horă. Vine spre mine, se împinge cu toată greutatea lui în mine și mă calcă pe adidas. Are ceva greutate!
Puțină joacă între prieteni.
Intră din nou în scenă tigrul, de data asta în viteză și prin învăluire, tot la fata din grupul vesel. Se pare că are ea ceva de îl atrage. Toți ne îndreptăm atenția spre această întâmplare.
Între timp leul alb se simte negiijat și se gândește să se dea și el în spectacol și vine pe la spatele meu și mă îmbrățișează: pune o labă pe burta mea, se lasă cu ceva greutate pe mine. Când îl simt am zis că ar fi bine să îi intru și eu în joc, dar greutatea lui mă cam îndoaie și nici să mă mișc nu prea pot. Apoi simt că mă prinde cu gura de șold.
Este evident că se joacă pentru că nu i-am simțit colții deloc. Fiorul a devenit plăcut. Nu ai tot timpul ocazia să te țină în brațe o felină. A început să îi alunece laba pe burta mea, acum a devenit cam înțepător.
Am găsit o poziție cu genunchiul puțin flexat să îi alunece laba de pe burtă pe picior, cu traseu mai scurt pe burta mea.
Îmi îndrept privirea spre ceilalți, aceștia par a fi toți distrași de năzbâtiile tigrului. Foarte interesant că din 2 specialiști într-ale felinelor nu era niciunul atent și la leu, amândoi erau focusați pe tigru, parcă uitaseră complet că sunt 2 feline în cușcă. Acum e posibil să cunoască ce îi poate pielea fiecăruia. Tot așteptam să se calmeze spiritele cu tigrul și să observe unul din ei ce face și leul alb. Eu nu aș fi putut ști fără îndrumare cum ar trebui să răspund îmbrățișării drăgăstoase a leului. Așa că eram în așteptare. Dar parcă aș mai fi schimbat puțin poziția. Însă era posibil să nu îi convină domnului leu mișcarea mea. Până la urmă îi șoptesc încet: "Mă puteți ajuta?", căci era foarte aproape de mine, dacă întindeam mâna îl puteam bate pe umăr. Parcă nu m-au auzit din prima. Ei asta-i bună! Să fie oare ca în visele alea din care te chinui să te trezești, încerci să țipi, deschizi gura, dar nu iese niciun sunet? Mai zic o dată, puțin mai tare. Nenea vine repede, înșfacă leul cu o mână și îl dă deoparte.
Acum ar fi cazul să ieșim cu toții din cușcă!
Dacă stau bine să mă gândesc s-ar putea ca cele două feline să fi testat lucrul în echipă. Iar data viitoare s-ar putea chiar să le iasă și mai bine.
După noi nu a mai lăsat pe nimeni să intre.
A urmat o nouă sesiune la puii de lei și puiul de urs. De data aceasta am intrat eu. Ursulețul este foarte simpatic, o adevărată pufoșenie.
Sugea de la cotul domnișoarei ca și cum ar fi de la țâța mamei lui.
Puii de leu nici nu m-au băgat în seamă când i-am atins.
Păi după ce am intrat în cușca ălora mai mari, dar tot pui, ăștia mititei sunt floare la ureche.
De mic știe să meargă în 2 labe.
Între timp tigrul a fost scos din cușcă la plimbare, probabil nu se mai înțelegea cu leul alb.
Acum dacă am vizitat toate animalele sălbatice, am putea merge să le vizităm și pe cele domestice.
Din depărtare am văzut zburând un vultur ce se așeza parcă la chemare pe mâna întinsă în lateral a stăpânului.
Cică ne uitam la porci, capre, dar cu coada ochiului tot spre acțiunea "aterizează vulturul" eram atent. Stai că s-a așezat și pe mâna întinsă a unei vizitatoare. Păi vreau și eu! Hai mai întâi să terminăm turul animalelor domestice.
Bine că acum când ne-am hotărât și noi să fim suport de aterizare pentru vultur, nu mai este responsabilul prezent să ne îndrume. Ne-am învârtit noi ce ne-am învârtit pe lângă vulturii legați de picior, dar nimeni nu venea să ne întrebe dacă suntem curioși să dirijăm vulturul.
Am plecat până la urmă să îl caut. Îl găsesc și îl aduc. Îmi dă rapid o mănușă, îmi explică cum să întind mâna și unde și în mai puțin de minut eram suport pentru vultur.
Urmează Cornelia.
Și-acum?
Păi să vedem vulpile polare!
Apoi ne sare în ochi faptul că niște copii se plimbă cu poneiul. Ce tare! La Ferma Animalelor din Pantelimon te pune să plătești separat călăritul poneiului, aici intră în prețul intrării. Așteptăm să călărească fiecare băiat și când a venit rândul nostru nenea pleca cu poneiul. Stai, stai puțin că vrem și noi. Păi ați cumpărat jeton? Ha! Mi-am exprimat părerea prea devreme că ar fi inclus în prețul intrării. Acum trebuie să mergem să cumpărăm jeton, mai ales că negociasem cu Răzvan că de data asta va duce tura până la capăt, nu ca data trecută când la jumătate a zis: "Gaca!". Cumpărăm jeton, ne întoarcem și era cât pe ce să intre la rând, la călărit, alt grup de vreo 10 copii. Noroc că ne-a luat în față nenea responsabil de ponei.
Hai că de data asta chiar am reușit să facem tura întreagă. Și bonus, căluțul de lemn.
Ne-a mai scăpat ceva?
Nu, nimic! Am cercetat fiecare milimetru pătrat.
Asta este fără îndoială cea mai tare grădină zoologică din câte am vizitat până acum.
