Iacătă-ne în Atena! Am dedicat întreaga zi de astăzi pentru a vizita cele mai frumoase locuri din Atena. Cu ce să începem? Păi cu cel mai important obiectiv: Acropolis!
Parcă am ajuns la Acropole în același timp cu toate autocarele de turiști posibile. Pe lângă faptul că avem de stat la o coadă sănătoasă, ne vom mai și călca în picioare în interior. Oare ar fi mai bine să mergem mai întâi în altă parte? Poate că da. Și unde să mergem mai întâi? La Muzeul Acropolis? Parcă nu. Mai bine stăm aici. Măcar dacă e să vizităm doar un lucru din Atena, acela vrem să fie Acropolis.
Mai târziu aveam să realizăm că Acropolis are programul de vizitare cel mai extins. Și poate ar fi trebuit să alegem altă ordine de viztare. Chiar dacă nu ne trage sfoara să punem pe listă și muzeul, mai sunt și alte lucruri importante de văzut în Atena.
Acum intrăm la Acropolis. Începem turul cu Teatrul lui Dionysos.
Urmează Odeonul lui Herodes Atticus.
Acestea 2 sunt la baza dealului pe care este situat orașul antic elen. Înconjurăm dealul, urcăm niște trepte și pătrundem în oraș pe o poartă imensă.
Primul lucru asupra căruia ni s-au oprit ochii, după ce am intrat, a fost Partenonul.
Aceasta este probabil și construcția reprezentativă din Acropolis.
Toată lumea vrea să aibă poză cu Partenonul. Deci nu trebuie să îți faci speranțe că vei reuși să ai o poză doar tu și Partenonul, poate doar dacă prelucrezi poza ulterior și ștergi toată marea de oameni. Oamenii ca oamenii, dar mi-aș fi dorit să nu aibă schele. Dar ce să îi faci!? Ne pricepem să alegem momentul de vizitare a unor obiective importante în astfel de momente de reconstituire...
În lateralul Partenonului stă o altă clădire despre care am învățat prin generală sau liceu: Erecteionul.
Era pe la lecția cu stiluri de construcții. Era ceva cu stil doric, ionic și parcă mai era unul corintic. Niciodată nu am reușit să rețin care este unul și care este celălalt. Însă din câte îmi amintesc Partenonul era exemplul pentru stilul doric, iar Erecteionul pentru stilul ionic. Pe atunci nu îmi imaginam că cei 2 reprezentanți ai celor 2 stiluri se află și așa de aproape unul de celălalt. Gândeam că stiluri diferite înseamnă zone diferite sau/și perioade diferite.
Studiasem în prealabil destul de mult harta cu toate elementele acestui oraș antic. Acum încercam să identificăm și altele în afară de Partenon și Erecteion.
Propilaia era chiar poarta pe care am intrat.
Templul Atenei Nike.
Monumentul lui Agripa.
Dealul pe care este situat orașul antic este un punct de belvedere excelent și pentru alte atracții turistice din Atena.
Monumentul lui Philopappos
Dealul Lykavittos
Templul lui Zeus
Templul lui Hefaistos
Stoa lui Attalos
Acum să ieșim din orașul antic pe altă poartă, respectiv prin Parta de Vest.
Mai oprim să facem câteva poze.
Apoi ne îndreptăm spre Agora Antică. Aici constatăm pentru prima oară că doar Acropolis este privilegiat cu un program prelungit, aici va trebui să îl vizităm într-un pas ceva mai alert.
Vedem Biserica Sfinților Apostoli.
Stoa lui Attalos, pe care o văzusem și de pe dealul Acropolisului.
Și la final, Templul lui Hefaistos.
Apoi o luăm la pas prin centrul străvechi sau centrul antic, căci nu putem să îl numim doar un centru vechi. Interesant cum sunt parcate mașinile pe aici.
Agora Romană.
Turnul Vânturilor.
Aiungem apoi la Palatul Parlamentului să vedem garda palatului.
Prindem doar un schimb de gardă care se realizează din oră în oră. Am înțeles că o dată pe zi, mai dimineața, are loc un schimb de gardă mai fastuos.
Templul lui Zeus îl vedem de la distanță, prin zăbrelele gardului, căci programul de vizitare al acestuia se încheiase demult.
Destul de întins situl pe care se află Templul lui Zeus. Am încercat să îi dăm un ocol, am făcut-o însă doar pe jumătate. Într-una din extreme vedem Arcul lui Hadrian.
Mai studiem puțin harta Atenei. Ce-ar mai fi pe aici, prin apropiere? Păi Monunentul lui Lysikrates.
Cred că am ratat ceva din centru, însă cred că o vom lăsa pe altă dată. Acum să urcăm pe Dealul Muzelor, să vedem Acropolisul în lumina asfințitului de soare! Acesta l-am mai găsit numit și Dealul lui Philopappos, probabil datorită monumentului ce șade impozant în vârful acestuia, monument care este construit în cinstea lui Philopappos.
Nu a fost chiar la îndemână să găsim drumul spre acest deal. Am mers printre blocuri de locuințe, pe alei înguste, am mai întrebat, în cele din urmă am ajuns să urcăm pe potecile dealului. Nu e de mirare că aici stăteau în așteptare mai mulți fotografi, care mai de care având camere cu obiective mai bengoase. Toți voiau să imortalizeze același peisaj, la același moment zilei: Acropolisul la apus. Și noi printre ei! Așteptăm! Mai facem câte o poză!
Până obținem poza cu intensitatea maximă de culoare roșie.
Acum putem să ne mai plimbăm pe aceste alei.
Să admirăm un grup de persoane practicând yoga.
Păi cu o așa priveliște, să tot faci yoga.
Cred că ar fi bine să coborâm de acum, căci ne va fi cam greu după lăsarea întunericului.
Urcasem pe o alee neiluminată și prin pădure, de aceea aveam această teamă. Am coborât însă prin altă parte, cu ceva mai multă lumină.
Ca să încheiem ziua în același ton, pornim la plimbare prin centrul vechi, printre restaurante ce și-au întins terasele în aer liber, ocupând mare parte din străduțe și privind spre Acropolisul luminat.
Să vedem Sanctuarul lui Zeus.
Și Keramikos, ruinele unui cimitir antic.
Hai că ne-ajunge, am avut o zi plină. Yannis ne sugerase să ne așezăm seara la o terasă, să servim masa privind la Acropolis. Am stat puțin pe gânduri. Dar am decis să ne întoarcem spre casă, să ne odihnim "roțile", ca să o putem lua mâine de la capăt.
