Ziua anterioară, fiind așa încântat că e deschis Situl arheologic Delphi până târziu, am zis că avem timp suficient să vizităm și situl și muzeul. Așa că am cumpărat bilet cu intrare la ambele. Însă de unde să îmi treacă mie prin cap că muzeul se va închide mai devreme decât situl, cum nu am știut nici că accesul la gimnaziu este mai limitat ca timp decât la situl principal. Și pentru că lumina de afară urma să scadă în intensitate, ca fiind seară, am lăsat muzeul să îl vizităm la final. Bineînțeles că nu l-am mai prins deschis. Noroc că am aflat că în baza aceluiași bilet, putem vizita muzeul și a doua zi. Nu a fost chiar asta intenția noastră de la început. Am zis să vizităm și muzeul, căci am avea timp, însă a doua zi aveam deja programul foarte încărcat. Însă faptul că plătisem deja intrarea și faptul că unul din exponate are o deosebită valoare, respectiv Conducătorul carului de război, ne-a convins să vizităm și muzeul.
Dimineață la prima oră,
ne prezentam la intrarea în muzeu.
Mai aruncăm o ultimă privire în urmă.
Ne îndreptăm acum spre Thebes, să vizităm Mănăstirea Hosios Loukas. Pe drum ne mai oprim la un Mausoleul din Distomo.
Mănăstirea Hosios Loukas este inclusă în Patrimoniul UNESCO.
Vedem Biserica Agios Charalambos.
Mai departe!
Castelul medieval Livadia ne rămăsese pe listă de ieri.
La situl arheologic Ampfiareion am ajuns chiar la închidere. Cu bunăvoința paznicului ni s-a permis totuși să intrăm puțin și să aruncăm o privire, având în vedere că mai erau totuși 5 minute din program.
De acum nu mai avem speranțe că vom mai găsi vreun sit arheologic deschis. Ne-am gândit totuși că vom putea fura 1-2 imagini, că doar acestea sunt situate în aer liber.
La Situl arheologic de la Ramnous i-am găsit doar panoul informativ, prin gard nu puteam vedea nimic.
Ne îndreptăm spre Marathonas. La Tsepi, avem de văzut cimitirul antic grecesc, vechi de 5 milenii.
Apoi mai vedem mormântul razboinicilor de la Marathon
și monumentul luptei de la Marathon.
Nu ar mai fi așa multe de văzut pentru ziua de azi. La Templul lui Poseidon de la Sounio ne-am propus să ajungem cât mai aproape de asfințit, căci aflasem că este permisă vizitarea până la apusul soarelui. Iar pozele cu templul văzut în lumina asfințitului m-au impresionat foarte mult. Am zis că trebuie și noi să vedem pe viu asta. Așa că mai avem timp să trecem și pe la Templul lui Artemis Vrauronia. Bineînțeles că e închis, însă îl putem vedea peste gard.
Acum direcția Sounio! Aici foarte multe persoane așteptau același moment al zilei, ca și noi. Am făcut turul templului în multiple rânduri, la momente diferite de coloratură, neștiind exact care va fi momentul și unghiul cel mai plăcut ochiului nostru.
Am venit mult din nordul Atenei și am ajuns în sudul ei, fără să ne dăm seama când am ocolit-o. A sosit momentul să vedem Atena! Vom vedea traficul nocturn în întregime, căci cazarea noastră este într-o zonă centrală. Ne-a ales Yannis un hotel să fie cât mai aproape de Acropolis. Nu a fost chiar așa de speriat. Am mers destul de mult pe șosele cu viteze permise de 70-80 km/h, cu puține semafoare. Doar în apropierea zonei centrale au început semafoarele lungi și dese, străzile cu sens unic. Hotelul l-am găsit destul de repede, însă un loc de parcare mai greu. După ce am dat un tur, am lăsat mașina pe avarii, fix în fața hotelului. Am avut puține emoții, căci a durat puțin procedura de preluare a camerei, timp în care mașina a stat oprită pe bulevard cu circulație intensă. Am scăpat fără vreo amendă și apoi am dus mașina în parcarea subterană a hotelului. Mâine va sta toată ziua acolo, la subsol, căci noi avem în plan să vizităm Atena la pas.
