Astăzi avem pe listă Cheile Nerei. Cheile Nerei este o rezervație care cuprinde mai multe trasee, fiecare având diverse atracții naturale superbe. De fapt rezervația se numește Cheile Nerei - Beușnița. Am observat că majoritatea persoanelor când zic Cheile Nerei se referă la Ochiul Bei și Cascada Beușnița. Nera însă nu prea are legătură cu acest traseu. O vezi pe Nera la intrarea pe traseu, la Pod Bei, apoi nu o mai vezi. Deci corect ar fi să zici Cheile Nerei traseului care urmează cursul râului Nera.
Astăzi am zis să mergem la Cascada Beușnița și Ochiul Bei pentru că Gina și Elena nu au fost niciodată. După ce am fost prima oară, ne-a plăcut așa mult încât am revenit și cu ai mei. Cu alte cuvinte acum vom merge pentru a treia oară. Adevărul este că nu aș reveni aici doar pentru a vizita ce am văzut deja, dar de fiecare dată mai adăugăm și ceva nou. De data asta mă gândeam să adaug Cetatea Ilidia. Am descoperit că se mai numește și Cetatea Socolari. Am analizat traseul spre Cetatea Ilidia și părea accesibil. Însă cred că ar fi fost cam mult pentru Răzvan, alături de traseul până la Cascada Beușnița. Așa că a rămas că vom vizita astăzi doar Ochiul Bei și Cascada Beușnița.
Pornim din Anina punând pe gps ca destinație Podul Bei. În Oravița am observat că se făceau lucrări și traficul e deviat, însă nu ne-a deranjat, căci am ieșit foarte bine cu traseul de ocolire. Apoi ne-a dus gps-ul prin Ciclova Romană, Ilidia, Socolari, Potoc. În afară de Potoc, prin restul localităților nu îmi aduceam aminte să fi trecut vreodată. Și înțeleg de ce, pentru că drumul este de o asemenea calitate încât ar merita ocolit. Dar nu știu pe unde am fi putut ocoli. La întoarcere aveam să aflu drumul mai bun cu ajutorul unui localnic. Mi l-am notat: DN57, DJ571, DJ571C prin Răcășdia, Ciuchici, Macoviste, Potoc.
Ajungem la Pod Bei, plătim taxa de acces în parcul natural și întrebăm de calitatea drumului până la păstrăvărie. Aflând că e acceptabil, am hotărât să economisim ceva timp și să mergem cu mașina până acolo. Să avem grijă să nu ratăm Cascada La Văioagă!
De la păstrăvărie putem continua doar pe jos.
Coarne, alune și mere pădurețe ne ajută să prindem mai multă energie pentru traseu.
Asta este Valea Beiului.
Ochiul Beiului.
Cascada Beușnița.
Nu am văzut niciodată Cascada Beușnița seacă. Cred că ar fi trebuit să ne așteptăm totuși.
Urcăm deasupra ei prin dreapta și am continuat pe cărare vreo 10 minute până am găsit altă cascadă, de data asta cu apă.
Ce-ar fi să cumpărăm niște păstrăv, dacă tot am ajuns până aici.
La întoarcere ne oprim la Pod Bei pentru a vedea Tunelele turcilor.
Ar mai fi fost interesant să mergem și până la Cascada Șușara. Ne-ar mai trebuie energie pentru vreo 2-3 ore de mers dus-întors. Însă e foarte posibil să o găsim și pe aceasta fără apă. Renunțăm și ne îndreptăm spre casă. La Oravița ne lovim din nou de lucrări, însă devierea nu a fost chiar frumoasă de data asta, drumul forestier până la Păstrăvăria Bei a fost mult mai bun.
Proprietarul pensiunii unde stăm ne-a zis că am mai putea vizita Lacul Buhui, care este foarte aproape.
Ar fi fost taxă de acces 10 lei de persoană, dar noi am ajuns la apus, așa că am scăpat de plată. Cam pustiu la ora asta. Ar mai fi un avantaj că am venit la ora asta așa târzie, fiind liniște au ieșit și animalele la plimbare. Am văzut căprioară la dus, un cerb și mai multe căprioare la întoarcere. Dar cred că erau îngrădite.
