Înainte de a ne îndrepta privirile spre țări mai îndepărtate poate ar trebui să epuizăm principalele atracții turistice din țările vecine. Nu de alta dar am avea mai puțin de mers cu mașina. După ce am petrecut câte un concediu de 2 săptămâni pentru Turul Bulgariei și pentru Turul Serbiei, am analizat ce ne poate oferi Ungaria și Republica Moldova. La momentul respectiv Ungaria nu ne-a convins, Republica Moldova nici atât. Astfel am ajuns să alegem pentru vizitare țări puțin mai îndepărtate. Pentru primăvara aceasta aveam în plan Croația.
La o întrunire din iarna acestui an, nu mai știu cu ce ocazie, a venit Mihai cu ideea să petrecem un concediu în Republica Moldova. Am strâmbat din nas pe moment, știind că mai aruncasem un ochi cu ceva timp în urmă peste atracțiile turistice de acolo. Discuția a continuat și s-a dezvoltat ideea principală de a vizita cramele din Moldova. Eu, unul, nu sunt un mare fan al cramelor, însă Mihai este. Mi-aduc aminte că datorită lui am vizitat și Cramele Recaș. Și mi-am dat seama că sunt cam singurul căruia nu îi surâdea ideea cu Republica Moldova. Așa că am căutat să privesc partea bună a lucrurilor: vom petrece un concediu împreună cu gașca. Păi nu am mai reușit să ne lipim la un concediu împreună de vreo 8 ani de zile. Altfel, în Croația am fi plecat singuri. Mergând împreună va avea și Răzvan partener de joacă, pe Găbița. Ar mai fi fost un motiv pentru care nu prea îmi doream Republica Moldova, te usucă tarifele în roaming. Oricum, cred că ideea a prins așa de bine, încât orice tentativă de a schimba direcția discuției spre altă țară era sortită eșecului. Suntem 6 + 2 participanți siguri la această excursie. Singurii la care m-aș fi putut aștepta să se răzgândească pe drum, cel mai probabil din cauze legate de serviciu, ar fi fost Mihai și Gina. Însă în situația de față nu aveau voie, pentru că era propunerea lor. Marius și Cristina nici prin cap nu mi-ar fi trecut că s-ar putea răzgândi. Deci numărul de participanți e bătut în cuie. Urmează să vedem perioada și planul de excursie. Cine se ocupă de astea? Păi Mihai și Gina.
Perioada nu a fost chiar greu să o alegem: săptămâna imediat după Rusalii, cu luni liber și de asemenea liber și vineri, de 1 iunie. Acum vine partea mai grea: realizarea planului de vizitat. M-am apucat și eu de studiat ca să vin în ajutor la completarea planului, însă nu voiam să scot eu prima versiune. Eram dornic să aud alternative la care nu m-aș fi gândit, iar prima versiune întotdeauna le influențează pe următoarele. Lipsa de timp a făcut ca versiunea lui Mihai să se lase așteptată. Hai Mihai că se apropie concediul! Unde mergem? A venit și planul. Ooo, mergem și în Ucraina. Trebuie să ne facem pașapoarte. Ia stai puțin, dar cred că e cam mult de mers pentru 1 săptămână. Traversăm multe granițe la care se pot pierde ore bune, parcurgem distanțe mari pe drumuri deplorabile, căci așa citisem despre șoselele din Republica Moldova, și în fiecare zi ne mutăm reședința. Îmi aduc aminte că pe tiparul acesta făcusem primul concediu împreună cu ei și chiar a fost frumos. Între timp am descoperit că e și mai bine dacă stai cazat într-o locație și de acolo pleci la plimbare zilnic în altă direcție. Dar hai să vedem cum ar arăta până la capăt această variantă de excursie. Am mai descoperit că nici locații de cazare nu se prea găsesc la discreție. În Chișinău putem spune că ai de unde alege, însă în restul orașelor mari oferta este limitată, iar pentru un grup de 6 persoane devine și mai greu de găsit cazare. Dacă te depărtezi și de acestea, șansa să mai găsești cazare se apropie de 0. Acum du muncă de convingere cu ceilalți că nu e realizabil planul acesta. Da, știu că sună mult prea atractiv să vezi Cetatea Albă, să faci plajă la Odessa și să vizitezi Zoo Odessa, iar la final de excursie să tragi o fugă și până la Cetatea Hotin. Cum să convingi gașca să scoți aceste atracții turistice de pe plan!? Distanțele să zicem că le treci cu vederea. Locația de cazare o poți schimba până la urmă și în fiecare zi: te trezești mai devreme, duci bagaje la mașină, pleci, ajungi mai devreme la cazare, desfaci bagaje. Totul e să găsești cazare. Traversarea granițelor îți consumă timp și astfel programul devine mai subțirel. Dacă vei vrea să schimbi între ele programul din 2 zile diferite, din diverse motive: că muzeul nu are program, că cetatea nu e deschisă, că nu ai ajuns la timp la conac, că nu ai mai prins rezervare la cramă, nu ai nicio șansă. După lupte seculare am reușit să îi convingem.
Am reconfigurat traseul, rearanjând obiectivele, rămânând însă în mare măsură aceleași. Am făcut rezervare pentru cazare 5 zile la Chișinău și 2 zile la Bălți. Și de-acum putem sta liniștiți până în apropierea concediului, când va trebui să facem rezervări la crame. Am lăsat planul la dispoziția tuturor spre analiză, întrucât eram convins că mai este de lucru până la definitivare.
Cu câteva zile înainte de plecare am luat planul din nou la puricat. Nimeni nu mai comentase nimic. Era clar că nu a fost timp pentru asta. Acum trebuia să îl definitivăm. Gina suna la crame să afle disponibilitatea, eu făceam permutări în program ca să încapă tot ce ne propusesem. Astfel am ajuns să schimbăm aproape complet programul pentru primele 5 zile. Bine că aveam același punct de plecare și acelasi punct terminus pentru aceste zile, respectiv Chișinău. Lunea nu era deschis la niciun muzeu, cetate sau conac, nici la crame nu am găsit loc, noroc cu Grădina Zoologică de la Chișinău, pe care o aveam pe lista de vizitat și are program și lunea. Cramele, în număr de 3, le-am plasat la începutul programului a câte unei zile, pentru că trebuia neapărat să ajungem la ora programată, altfel rămâneam pe dinafară. Și apoi vizitarea cramelor este mai ieftină dimineața în timpul săptămânii. Acum pare totul în regulă.
Vineri vom porni spre Galați, unde vom poposi peste noapte.
Pe la ce oră plecăm vineri? Care mai de care se lăuda că pleacă mai devreme de la serviciu: ba la 3, ba la 2 jumate. Că vor să vadă și Galațiul pe lumină. Nu prea văd acest lucru realizabil. Hai că încerc să plec și eu pe la 4. Ajuns acasă aflu că unii încă nu plecaseră de la muncă. Și eu care credeam că sunt factorul de întârziere.
Începutul de concediu este marcat cu ploaie. Bagajele la mașină le ducem printre picături. Lasă să plouă acum și să fie frumos în restul zilelor de concediu!
Cred că pe la 7 jumate am reușit să plecăm. Comandăm o pizza să o livreze când ajungem. Pizzeriile din Galați nu fac livrare la domiciliu, au program până la ora 10, iar noi ajungem după 10. Hai că la asta nu ne-am gândit. Stai așa, că există o pizzerie cu program până la 12. Facem comandă să fie gata să o ridicăm la 22:15. În mod normal am fi ajuns la timp, însă 2 bariere la trecere de nivel și un drum în lucru cu semafoare ne-a cam dat peste cap toate calculele. Și când ajungem la pizzerie cică comanda noastră fusese scoasă la vânzare. Să-mi pice fața. Cică ne-a sunat dar nu am răspuns. Pardon, ați încercat să ne sunați și nu eram în aria de acoperire, lucru ce se poate întâmpla având în vedere că v-am zis că suntem pe drum. Dar cică de ce nu am sunat să spunem că întârziem? Păi noi ne putem asuma întârzierea și să primim pizza rece, dar voi nu v-ați onorat comanda. Până la urmă am așteptat să ne prepare alta. Încă o jumătate de oră întârziere. Uite-așa ajungem la străbunica acasă aproape de miezul nopții, însă ea ne aștepta, ca de obicei, la geam. Am ajuns noi gălăgioșii acolo unde și radioul se ascultă în surdină. Să mai prindă puțină viață apartamentul și întreg blocul de la hărmălaia generată de cei mici. Lasă că nici noi nu suntem mai prejos. Dar străbunica nu se supără. Nu știu ce să zic însă despre vecini.
Hai puneți burțile la cale și apoi stingeți felinarele! Mâine începe cu adevărat concediul.
Ne trezim dimineață cu febra concediului. Ne ard tălpile. Însă dacă am ajuns la Galați trebuie să ne vedem cu tot familionul. Pe la 11 reușim să ne punem în mișcare spre vamă. Ovidiu ne împrumută un set de stații radio ca să putem comunica mai ușor între mașini. Nu de alta, dar roamingul este cam costisitor în Republica Moldova, având în vedere că nu sunt în UE. Și apoi ne conduc spre Giurgiulești, să ne arate drumul. Sau poate au vrut să se asigure că am ieșit din țară.
Nu am stat decât 1 oră și jumătate în vamă. Am înțeles că se poate și mai mult. Deci trebuie să ne bucurăm.
Cumpărăm vignetă pentru 2 săptămâni, căci vom sta 8 zile, și cumpărăm niște lei moldovenești ca să avem și ceva lichid.
- Voi simțiți că am intrat în altă țară?
- Nu. Sigur am trecut granița? Nu prea îmi dau seama de unde vine sentimentul ăsta, însă cert este că ne simțim în continuare ca acasă.
- Încotro? Mergem la Chișinău?
- Da, mergem la Chișinău. Dar mai întâi zic să testăm terenul din Găgăuția. Voi nu ați citit programul pe care l-am făcut pe onenote?
- Dar de ce nu o luăm prin Cahul?
- Păi pe aici ne duce gps-ul.
În scurt timp s-a terminat asfaltul. Nu că până acum ar fi fost cine știe ce drum ca-n palmă, dar așa cu gropi, denivelări, puteai merge cu 70-80 km/h. Acum însă, s-a terminat și ăla. La noi și drumul forestier este mai bun. Și uite-așa am ajuns la viteza de 20-30 km/h.
- Nu era mai bine să o fi luat prin Cahul?
- Păi de unde era să știu că așa poate să arate un drum european!?
Am tot sperat să fie o porțiune scurtă de drum de această calitate. Dar s-a întins cred că vreo 30-40 km.
Facem pauză de masă? Că au început burțile să facă gălăgie. Uite că e bună și rece pizza ce ne-a mai rămas de aseară.
Acum am impresia că suntem în altă țară. Pe panouri a început treptat să scrie în 2 limbi: română și cealaltă cu litere chirilice, ca apoi să dispară complet traducerea în română. E clar: am intrat în Găgăuția! O să facem o mică pauză la Comrat, să testăm atmosfera.
În centrul orașului Comrat este statuia lui Lenin.
Intru într-un magazin. Sunt întâmpinat cu un "Здравствуйте!". Bună ziua, răspund și eu. Aș fi răspuns și eu la fel, dar mi-era teamă că mă va lua apoi în rusă și nu știu nicio boabă.
În părculeț sunt câțiva copii la joacă.
Se pare că pe aici nu se vorbește deloc românește.
Gata, am văzut cum e pe aici. La revedere, Găgăuția!
Pornim mai departe spre Conacul lui Manuc Bey. Acesta se află în localitatea Hîncești.
Ajungem aici după încheierea programului.
Tocmai ieșeau din interior ultimul grup de persoane.
- Și nu ne primiți și pe noi?
- Nu, programul s-a încheiat! Vă aștept mâine începând cu ora 8.
- Dar mâine nu mai suntem în zonă.
Eh, asta e. Facem și noi poze cum se poate vedea din afară.
După câteva minute iese din nou paznicul la poartă.
- Haideți, nu ne lăsați să facem și noi câteva poze din curtea interioară? Nu vrem să intrăm și în clădire.
- Bine, hai intrați! Dar, doar în curtea interioară. Mergeți până acolo, în capăt și apoi vă întoarceți.
- Păi este mai mult decât am fi sperat. Mulțumim din suflet.
Se pare că nenea nu vrea să ne ia bani pe bilete. A vrut doar să ne facă o bucurie. Și bonus i-a servit și pe copii cu o plăcintă de brânză cu mărar.
Aveam impresia că acest conac este într-o stare nu foarte bună. Însă m-am înșelat. Arată chiar bine. Cred că a fost restaurat.
Cam ăsta a fost programul pentru ziua de azi. Acum ne putem îndrepta spre Chișinău. Și chiar vom ajunge în intervalul estimat: între 19 și 20. Înainte de asta ne oprim puțin prin piață. Ne-a atras atenția un anunț de vânzare apartament: "Se vinde apartament 2 odăi. A s-îț parî rău!". Dacă nu stăteam ca proștii și ne întrebam oare ce a vrut să zică autorul.
Iacătă-ne ajunși la Chișinău!
Avem și benzinărie Petrom. Oraș mare, multe mașini, multe semafoare, iar noi trebuie să ajungem chiar în centru. Ne învârtim puțin să nimerim locația pentru că sensuri unice și viraje la stânga interzise. Acum ne mai rămâne să căutăm locuri de parcare. Hai că problema asta nu a fost chiar așa dificil de rezolvat, chiar dacă suntem în buricul Chișinăului. Și cum se numește bulevardul central? Ștefan cel Mare și Sfânt! Aici vom sta noi pentru următoarele 5 zile. Ne instalăm. Ce avem în program pe ziua de mâine? Păi mâine prima țintă este Crama Castel Mimi, unde trebuie să ajungem la ora 12:00. Deci putem dormi pe săturate.
