Astăzi ne vom lua la revedere de la Republica Moldova. Pe drum spre România vom mai opri să vedem câteva atracții turistice.
Prima oprire este Elefantul din Butești.
Localnicii știu locația drept Peștera, nereacționând din prima la denumirea de Elefantul din Butești.
Continuăm spre Rezervația 100 de movile.
Aici e arie destul de întinsă cu movile de pământ. Înainte de a ajunge aici mă gândeam că sunt vreo 2-3, însă cred că 100 se cam apropie de adevăr.
Ar mai fi fost pe listă Defileul Duruitoarea, însă am simțit din partea celorlalți participanți că își doresc parcă să ajungă mai repede acasă.
Să vedem Rezervația de zimbri Pădurea Domnească!
Mai facem și o plimbare pe jos, în căutarea stejarilor seculari.
Următoarea oprire: România!
De fapt mai bine zis, următoarea oprire: vama Moldova - România.
Ajungem la graniță. Opresc mașina, cobor cu actele și mă îndrept spre căsuța de plastic unde stau vameșii. Unul din ei era ieșit afară, stătea sprijinit de cașcarabeta de plastic, în dreptul ghișeului și stătea la povești cu unul din interior. Mă apropii, dar mă opresc la oarecare distanță, nici prea aproape să îi deranjez, nici prea departe să nu mă observe. Cel de afară își îndreaptă privirea spre mine și mă întreabă răspicat:
- Da, ce vrei?
Nu m-aș fi așteptat la o asemenea întrebare. Oare ce vreau? Nu am știut ce să îi răspund. I-am arătat în schimb actele.
- Nu a venit nimeni să vă verifice actele?
- Nu.
- Mergi înapoi la mașină și așteaptă acolo să vină cineva... până diseară.
Uite cum am ajuns ultimul om de care să își bată joc ăsta! Ce să fac? Tac din gură, că altfel s-ar putea chiar să se țină de cuvânt și să ne țină până diseară.
După vreo 5 minute vine din interior un alt vameș. Îi dau actele. Ne analizează pe fiecare în parte să vadă dacă semănăm cu poza din buletin.
- Treceți prima oară pe aici?
- Da.
- Pe unde ați intrat în Moldova?
- Pe la Galați.
- Deschideți capota la motor!
Se îndreaptă spre spatele mașinii.
- Deschideți portbagajul!
- Băuturi, țigări?
- Nu avem țigări.
Îmi întoarce spatele și pleacă mai departe.
După vreo 5 minute vine altul.
- V-a verificat cineva?
- Păi actele noastre sunt la domnul acela.
Se uită sub capota la motor cu mare atenție. Se ridică apoi și se îndreaptă spre spatele mașinii.
- Veniți de la rude, nu?
- Nu. Am fost 1 săptămână în concediu prin Moldova.
Îl văd că ridică mirat dintr-o sprânceană. Eu continui.
- Am stat 5 zile la Chișinău și 2 zile la Bălți.
Trece la verificarea portbagajului.
- Aici ce aveți? arătând spre lada frigorifică și încearcă să o deschidă.
Îl ajut eu să o deschidă și nu îi mai răspund, căci deja se uita în interior.
Intră apoi pe jumătate în portbagaj și ia la pipăit toate bagajele.
Cristina avea geanta în portbagaj. Îi spune să o deschidă și se uită prin ea, prin fiecare compartiment. Ce s-o fi așteptând să găsească? Țigări?
Cred că i s-a părut ceva suspect la Cristina. Se duce apoi glonț și trage scaunul din față. Se uită pe sub el. Pleacă mai departe. Acum așteptăm.
După alte 5 minute de așteptare vine primul vameș, ce ne luase actele, să ni le înapoieze. Puteți închide capota și portbagajul. Gata suntem liberi să trecem.
Și asta este doar verificarea de la ieșirea din Moldova. Urmează controlul de la intrarea în România, adică în UE. Dar până atunci să oprim la duty free să cheltuim ultimii lei moldovenești rămași.
La vama românească ma opresc iar în apropierea ghiseului. Iese doamna vameș și face semn să dau înapoi. Dau eu înapoi. Din gesturile ei înțeleg că tot nu îi convine. Mai dau puțin înapoi. La care ea îmi zice răstit:
- Ce faci? Îți bati joc de mine?
- Păi mi-ați făcut semn să dau mai înapoi.
- I-am făcut semn celui din spate să dea înapoi, căci nu a văzut semaforul roșu, cum de altfel nici dumneata nu l-ai văzut.
Nu am comentat nimic. Îl văzusem, dar am crezut că funcționează defectuos, întrucât nu-l văzusem a se fi făcut vreodată verde nici când a trecut cel dinaintea mea; în schimb pe rândul din dreapta era semaforul verde tot timpul și mașinile se mișcau în același ritm ca în coada noastră.
Ne cere actele.
- Deschideți portbagajul! Transportați arme? Droguri?
- Nu.
Se duce apoi în cabină să ne verifice actele.
Nu după mult timp se întoarce și ne dă actele.
- Opriți mașina la linia albă pentru controlul vamal.
Mă uit eu în jos. Eram oprit deja în dreptul liniei albe. Cred că am fost foarte expresiv. Doamna vameș îmi spune:
- La următoarea linie albă!
Nu voiam să fac pe interesantul, dar chiar era singura linie albă pe care o văzusem. Însă era într-adevăr una și mai încolo.
Mut mașina două lungimi de mașină mai în față.
Aici iese imediat o altă doamnă vameș.
- Câte persoane sunteți?
- 4
- Ați fost la rude?
- Nu. Am fost 1 săptămână în concediu în Republica Moldova.
- Ce-ați făcut în Moldova?
- Am vizitat crame, mănăstiri.
- Și ați cumpărat ceva de la crame?
- Da. Am cumpărat vreo 10 sticle.
- De...?
- De... vin!?
- Așa! Și altceva ați mai cumpărat?
- Da, magneți.
- Vodcă? Coniac?
- A, nu.
- Țigări?
- Deloc.
- Ce aveți aici? Arătând spre lada frigorifică din portbagaj.
- Bomboane Bucuria!
- Bine. Puteți trece.
Pfiu, în sfârșit suntem acasă! Și drumurile sunt superbe. Nu trebuie să mă mai plâng de drumurile noastre!
