Azi vom merge la Crama Mileștii Mici. Avem programare pentru ora 10:00. În mod normal ar trebui să facem cam 25 de minute până acolo, să zicem totuși 30. Însă fiind dimineața în timpul săptămânii am presupus că traficul este similar cu cel din București, adică mai aglomerat la ora la care pleacă oamenii spre serviciu. Așa că am propus să plecăm ceva mai devreme. Eh, bine măcar că am plecat la și jumate. Am ajuns la timp. Asta pentru că presupunerea cu traficul nu a fost întocmai adevărată. Sau poate oamenii erau deja la muncă la ora 9:30. S-ar putea ca mâine să facem cunoștință cu el, căci la Crama Cricova avem rezervare mai devreme.
Ajungem la poarta fabricii, parcăm mașinile. Mihai spune că turul se face cu mașina personală.
Interesant! Într-adevăr, chiar așa e. După confirmarea rezervării ni se permite accesul în curte. Aici așteptăm un ghid să vină să ne ia în primire. Până atunci să facem niște poze la aceste fântâni interesante prin care pare a curge vin. O fântână cu vin alb
și o fântână cu vin roșu.
Să fie pentru toate gusturile.
Vine ghidul. Unde stă ghidul? La asta nu m-am gândit. Păi ghidul trebuie să meargă cu noi, într-una din mașini. Nu știu la ce mă așteptam. Să ne autoghidăm prin tunele? Să vină ghidul cu o mașinuță înaintea noastră? Bine că ne-am putut compacta puțin să îi facem loc și tinerei ghid. Dar dacă nu aveam efectiv loc?! Probabil că nu există această variantă; restrângi rândurile și mai mult să îi faci loc. Și dacă nu ai mașină personală? Nu știu cum ajungi până aici dacă nu ai mașină, dar există soluție și pentru vizitarea cramei fără mașină personală. Chiar grupul de 2 persoane dinaintea noastră era în această situație. Am înțeles că li s-a chemat un taxi din localitatea apropiată și au făcut excursia cu taxiul.
Urcă ghidul la noi în mașină și pornim în explorarea orașului subteran Mileștii Mici.
Tunelurile nu au avut ca scop inițial păstrarea vinurilor, abia ulterior li s-a găsit această utilizare. Tunelurile au fost săpate pentru exploatarea calcarului. Calcarul era folosit pentru construirea orașelor de la suprafață. Astfel s-a realizat simultan și un oraș subteran. Mileștii Mici are cea mai lungă rețea de tuneluri subterane, respectiv 200 km, din care doar 5 km sunt incluși în circuitul turistic. Și ca în orice oraș, străzile au primit și o denumire, cum ar fi: Strada Cabernet Sauvignon, Strada Aligote. Iar denumirea străzii reprezintă soiul de vin adăpostit în acea zonă.
Oprim la cascada subterană.
Apa ce curge aici am aflat că este potabilă, așa că umplem și noi sticlele de plastic golite.
Mergem și la colecția de vinuri. Cazele sunt niște nișe săpate în pereți, unde se pot depozita foarte multe sticle de vin.
Aceste caze pot fi închiriate. Astfel oricine poate să își păstreze aici propria colecție de vinuri. Singura condiție este să cumperi o anumită cantitate de vin de aici.
La Crama Mileștii Mici se află un număr impresionant de vinuri de colecție, în jur de 1,5 milioane de sticle.
Ne-a fost prezentat și un sector unde nici angajații nu au permisiunea să intre, totul fiind sub supraveghere video. L-am privit prin deschizătura nu foarte mare din zid.
Aici a fost ascunsă în perioada războiului o colecție de vinuri din care a mai rămas doar o mică parte, însă acestea reprezintă o mare avere.
Să vedem acum sălile de degustare!
La ieșire ne oprim să achizionăm câteva sticle de vin de la sursă.
Am rămas plăcut impresionat de vizita la Crama Mileștii Mici, poate chiar mai impresionat decât la Crama Castel Mimi. Știu că înainte de a pleca în turul Moldovei nu eram prea încântat de vizita cramelor, însă acum mi-am schimbat părerea și nu îmi pare deloc rău că am ales să le vizităm. Mai avem o cramă de vizitat pentru mâine. Oare le-am pus fără să vrem în ordine crescendo a frumuseții lor?! Oare mâine vom vedea superlativul absolut la Crama Cricova?! Abia aștept să văd.
Ce mai avem pe lista de azi? Păi în continuare doar mănăstiri. Deci ne vom încărca de evlavie.
Mănăstirea Condrița.
Mănăstirea Căpriana.
Pauză de masă.
Mănăstirea Hîncu.
Mănăstirea Vărzărești.
Ar mai fi Mănăstirea Curchi pe lista de azi, însă aceasta din urmă este un pic mai departe. Am putea să o atașăm zilei de mâine, când urmează să ajungem la Orheiul Vechi și va fi oarecum în apropiere. Iar acum să ne îndreptăm spre casă.
