A venit momentul să ne luăm La revedere de la Chișinău. Înainte de plecare mai fugim care încotro să mai cumpărăm una - alta, că nu se știe dacă mai găsim la Bălți, unde urmează să stăm următoarele 2 zile.
Plecăm spre Țîpova. Drumul de 1 oră și jumate a fost numai bun pentru somn pentru câțiva pasageri. Ajungem la Mănăstirea Țîpova.
Aici o căldură insuportabilă. Iar locuri de parcare la umbră nu prea există, de fapt nu prea sunt locuri de parcare. Sub un nuc erau îngrămădite 2 mașini. Ne-am mai îngrămădit și noi tot acolo. Măcar portbagajul să stea la umbră ca să protejăm mâncarea.
Intrăm în biserică.
Noi am venit însă aici pentru așezările rupestre. Unde sunt? Păi prin lateralul bisericii se face un drum, mergem cam 50-100 m și apoi vom coborî pe treptele ce ne conduc chiar la biserica sculptată în stâncă.
Până atunci însă ne prinde din urmă o doamnă: "Stați, așteptați!".
Inițial nu înțelegeam de unde a apărut. Apoi mi-am adus aminte că văzusem o siluetă ce stătea ascunsă pe o bancă, la umbra unui copac. Era ghidul ce venea să ne taxeze și să ne zică 2 vorbe despre istoria acestor așezări rupestre. Până acum nu ne băgase în seamă. Dacă ne mișcam puțin mai repede, nici nu am mai fi auzit-o strigând după noi. 10 lei intrarea de persoană și 15 lei taxa de aparat foto. Mai avea puțin și îmi cerea taxă foto și pentru gps, dar a zis că îmi face o favoare și pentru el nu-mi ia bani. Nu serios!? Ăsta e gps, nu aparat foto! Am plătit, acum așteptam să ne conducă sau să ne povestească. Însă ea nimic. Acum mergeți cu noi jos să ne prezentați? Nu, nu cobor, eu mai aștept să vină un grup. Dar unde e grupul? Ajunge în 20 de minute. Noi nu putem aștepta 20 de minute. Ne spuneți și nouă 2 vorbe? Și a făcut un pustiu de bine și ne-a povestit și nouă pe scurt.
La cascadă aveți idee cum se poate ajunge? Da, puteți merge pe jos, de la așezările rupestre, spre stânga cum coborâți. Dar aveți de mers cam 3 km. Dar să știți că traseul pe jos este cam dificil, având în vedere că mergeți cu copilul pe umeri. Ați putea să urcați înapoi aici și din colțul opus al curții mănăstirii se face o potecă, mai bine o urmați pe aceea.
Mai întâi să vedem așezările rupestre.
Călugărul din biserica sculptată în stâncă ne-a zis că sunt mai multe cascade și am avea nevoie de vreo 5 ore să facem întreg traseul.
Ne-am cam dezumflat. Cred că vom vedea doar cele 3 rânduri de așezări rupestre de aici și apoi vom pleca spre Sharna, căci nu e timp de o plimbare de 5 ore, cu toate că ar fi fost frumos.
Mergem spre Mănăstirea Saharna.
Intrăm să vedem biserica în interior.
Traversăm curtea mănăstirii și urmăm potecile prin pădure.
Am început cu cea mai lungă și cu cel mai mult de urcat, fără să vrem. Monumentul dacilor.
Continuăm cu așezările rupestre.
Cascada Saharna.
Peste izvor am sărit, pentru că deja intrasem în criză de timp. Trebuia să ajungem între 7 și 8 în Bălți și cam atât dura drumul. Cu alte cuvinte va trebui să sărim peste celelalte obiective din ziua de azi. Buncărul sovietic de la Olișcani și Mănăstirea Dobrușa ne vor rămâne necunoscute, pentru că ziua de mâine este deja foarte încărcată și nu are loc nicicum de alte adaosuri.
Pe drum spre Bălți am descoperit o porțiune de șosea foarte bună. Nu ne venea să credem. Ne obișnuisem de acum cu drumurile din Republica Moldova și acesta nu se integra deloc în peisaj. La intrarea pe acest drum scria "Drum reabilitat cu ajutorul poporului american". Mi-aș fi dorit ca așa să fi fost toate drumurile. Însă nu ne-am bucurat prea mult de el, căci ne-am suprapus direcțiile doar pentru câteva zeci de kilometri. Aparent acesta venea dinspre Chișinău și se îndrepta spre Soroca. Lasă ca o să mai profităm puțin și mâine de el, când vom merge spre Soroca.
3 apartamente în Bălți nu au fost tocmai ce ne așteptam să fie. Fiecare luat în parte era excelent, doar că noi ne-am fi dorit să stăm aproape unii de alții. Cel mai depărtat apartament era însă la peste 1 km de celelalte 2. Cum mai luăm noi acum micul dejun împreună!? Făcând mișcare dimineață! Dar până la micul dejun, să luăm cina în oraș!
La Chișinău nu am mai apucat, să mergem aici să testăm mâncarea tradițională moldovenească! Păstrăm sugestia lui Ivan de la Chișinău și mergem la "La Plăcinte".
Am reușit să comandăm câte o porție de soleanca pentru fiecare, căci altă ciorbă nu mai serveau după ora 19.
Bine că mai are și din asta. Și în rest fiecare am comandat ce ni s-a părut că sună mai moldovenește. Pentru unul dintre preparate am primit și muștar alături.
- Dar muștarul ăsta este iute.
- Păi așa ați comandat.
- Puteți să îmi aduceți vă rog un muștar dulce?
- Păi nu avem altul.
Se pare că în Moldova se servesc preparatele mai condimentate. A doua zi dimineață am căutat să cumpărăm din magazin un muștar clasic și am găsit un muștar clasic, doar că am avut surpriza la degustare să constatăm că era iute. Dacă cel clasic este așa iute, oare cel iute cum o fi?!
