Nu știu cum a venit propunerea din partea Oanei și a lui Andreas să mergem de Paști în Grecia. Dar a sunat minunat ideea. Cornelia nu mai fusese niciodată în Grecia și auzise numai lucruri minunate. Bine, că majoritatea vorbesc la modul superlativ despre mare și plajă. Noi la mijlocul primăverii nu prea avem cum să facem plajă. Eu am mai fost în Grecia în clasa a X-a, plimbare câștigată ca premiu pentru rezultatele de la olimpiada națională de chimie. Hehe, asta a fost parcă în altă eră.
Oana prinsese o ofertă excelentă pentru aceste zile de sărbătoare în Paralia Katerini. Păi să dai pe 5 zile de cazare în Grecia cât ai da pe 1 zi de cazare în România și nu 1 zi de cazare în perioada Paștelui, ci oricând altădată când nu este sărbătoare, mi se părea puțin incredibil și nu cred că trebuia să ratăm așa ceva. Chiar dacă Paștele și Crăciunul se sărbătoresc prin definiție în familie, de data asta vom face o excepție. Și am găsit imediat și scuza, când s-au hotărât și finii noștri, Gina și Mihai, să meargă, puteam spune că vom petrece sărbătorile pascale tot în familie.
Pe lângă noi 4, Oana mai strânsese alți câțiva prieteni de-ai lor și astfel ne strânsesem o mică gașcă. Va fi nevoie, cred, de vreo 3-4 mașini.
A început apoi analiza locației de cazare. Cică vom sta la Vila Crystal Aura. Mie nu-mi zice nimic acest lucru și nici nu m-a făcut curios să aflu detalii. Oamenii s-au apucat să cerceteze. Cică are multe review-uri negative. Hai să vedem și noi despre ce e vorba. Într-adevăr erau cam multe note slabe, însă majoritatea comentau că nu au fost lăsați să facă baie în piscină. Apoi să aflăm și de ce. Păi nu poți să faci baie în piscină fără să faci duș înainte, nici nu poți să faci baie în piscină după ora 22. Mai erau și alte câteva restricții de genul ăsta. Păi ăsta e regulamentul casei și ne conformăm, că doar nu stăm singuri la pensiune, trebuie să îi respectăm și pe ceilalți clienți care poate doresc să își petreacă altfel timpul și nu ascultând gălăgia celorlalți. Nu știu cum să spun, dar eu înclin să îi dau proprietarului dreptate.
Și cât vom sta acolo, ce program avem? întreb și eu ca omul. Păi putem merge într-o zi la Salonic, eventual în altă zi la Meteora, dacă reușim să ne mobilizăm, primesc răspuns. Adică din 4 zile e posibil să stăm 3 în casă? Nu-mi suna prea bine. Nouă ne place să umblăm, să vizităm, nicidecum să stăm în casă. Dacă vrem să stăm să lăhuzim, nu văd sensul să batem 700 km pentru a face acest lucru. De ce nu am putea face acest lucru pe lângă casa omului!? Aveam să aflu acum că ceilalți sunt părinți, își vor lăsa copiii la bunici, iar ei vor fugi de acasă. Ăsta mi se pare cel mai bun termen: fugit de acasă. Și asta e singura metodă de a se relaxa, să fie la multe sute de kilometri de copii. Să îi înțeleg, să nu îi înțeleg? Am descoperit de-a lungul timpului că sunt foarte multe persoane care gândesc așa. E posibil ca informația asta să fi lucrat în subconștient astfel ca noi să nu ne lăsăm copilul acasă și să ne bucurăm împreună de toate plimbările noastre.
Finii își luaseră de curând mașină și au venit cu ideea să mergem împreună cu ei, într-o singură mașină, într-a lor. Cică vor să îi facă rodajul și în plus ultimele două concedii au fost ei cu mașina noastră. Bine, așa să fie!
Unde plecați de Paști? Păi în Grecia, la Paralia! Aveam să aflu mai târziu că nu e chiar corect să zici doar Paralia. Că de nu am văzut de-alde Paralia când am făcut turul Greciei, de nu mai știam care și unde. Atunci parcă începuse să se contureze ideea că Paralia ar avea legătură cu plaja. Și chiar așa era. Deci corect ar fi să spunem că mergem la Paralia Katerini. Katerini este localitatea din apropiere, iar Paralia Katerini este stațiunea de pe malul mării, a acestei localități.
Adunarea celor 4 mașini am dat-o imediat după trecerea graniței cu Bulgaria.
Unii au ajuns mai devreme cu toate că veneau mai de deoparte, noi am ajuns ultimii. Cine să fie cap de coloană? Păi Andreas, că el a mai fost și știe drumul. El nu are nevoie nici de gps. Nici nu am mers mult, că am ratat virajul la dreapta spre Sofia, rămăsesem setați pe direcția înainte, spre Veliko Trnovo. Eh, am fi putut ajunge și pe acolo, la urma urmei, dar mai greu.
Lung mi se mai pare drumul ăsta și obositor de pe scaunul din spate, d-apăi de la volan.
Și Mihai, cocoș, nu are nevoie de șofer de schimb. Îl înțeleg, că nici eu nu aș da volanul mașinii mele noi pe mâna altuia, cel puțin așa eram la început.
Munții din apropierea Sofiei sunt acoperiți cu zăpadă.
Ajungem pe seară la cazare. Este lumină încă. Prima grijă, după ce ne luăm în primire cheile, este să mergem să vedem marea.
Urmează o plimbare pe străduțe, printre magazine.
Aici oamenii te trag de mânecă să vii la terasă și te invită pe limba ta, pe care de cele mai multe ori o nimeresc din prima, dacă nu, din a doua sigur. Iar la magazine au "Reducere pentru români". De ce oare special pentru români!? Păi cred că ceilalți nu știu să citească în limba română și nici noi în limba lor. Probabil că mai sus scrie același lucru adresat bulgarilor. Ce n-ar face grecul ca să te simți bine și să cumperi de la el!?
Ce avem în plan pentru mâine? Păi mâine vom merge la Salonic.
Așa facem!
