Munții Apuseni ne-au atras dintotdeauna. Aici ne-am simțit foarte bine încă de prima oară și de atunci de fiecare dată când am revenit. Singurul inconvenient pentru această zonă ar fi distanța cam mare de casă. Însă asta nu ne-a oprit niciodată să venim. Ne plac mult prea mult aceste meleaguri ca să ne împiedice distanța. Ne plac oamenii, ne plac peisajele, ne place natura, ne plac traseele... Am încercat totuși ca la fiecare vizită să vedem și ceva nou, chiar dacă o parte dintre locuri le vom revedea. Ne făcusem o fixație, în fiecare an trebuia să ne facem în concediu…
[...]Pentru prima zi am ales un traseu ușurel, pentru încălzire: Cetățile Ponorului. Sau cel puțin așa am avut în plan. Că de scurt este scurt, însă în privința dificultății este discutabil. Aș putea spune că este un traseu reprezentativ pentru această zonă, până și cabana la care ne-am cazat se numește sugestiv Cetățile Ponorului. Adevărul este că am ales traseul pentru că a fost principalul motiv pentru care am venit în Padiș și am vrut să începem cu el. Apoi cred că s-a nimerit ca acest traseu să fie foarte aproape de locul nostru de cazare, acest lucru nu a fost…
[...]Azi avem un traseu în circuit pe care l-am estimat că ne va ocupa întreaga zi. 10 ore ar fi sugerat să ne alocăm. Plecăm mai întâi spre Ghețarul Focul Viu, unde ne dorim să fim în jurul orelor 13-14 pentru a prinde lumina perfectă asupra ghețarului. Dacă am face circuitul în sens invers ne-ar fi cam greu să estimăm ora de sosire la Ghețarul Focul Viu. Mai multe persoane s-au gândit să ne avertizeze că acesta ar fi cel mai greu traseu din zonă. Sincer să fiu nu prea îmi vine să cred, adică nu văd ce ar putea fi așa dificil la acest traseu. Însă cred că aceste vorbe…
[...]După o zi grea precum cea de ieri cu Circuitul Galbenei, azi avem o zi ușurică. Azi am ales să vedem Lumea Pierdută. De ce s-o fi chemând Lumea Pierdută, nu știu. Știu însă că pe tot parcursul acestui traseu în circuit vom avea de văzut mai multe avenuri. Începem cu niște frăguțe, o poieniță plină cu flori, unde se confecționează o coroniță pentru premianți! Apoi continuăm cu traversarea unui pârâiaș, din piatră în piatră. Și încă un pârâiaș. Avenul acoperit. Avenul Gemănata. Avenul Pionierilor îl ratăm. Continuăm traseul spre Avenul Negru. Și pe acesta…
[...]Suficient cu relaxarea. Azi mergem să vedem Cetățile Rădesei și în continuare Cheile Someșului Cald. Am putea scuti o parte din drum mergând cu mașina până în apropiere de Cabana Vărășoaia. Ne grupăm toți într-o mașină și pornim. Drumul spre Cabana Vărășoaia nu a fost dintre cele mai frumoase, însă a fost practicabil chiar și cu mașina plină. Până aici! De aici continuați pe jos. Floare la ureche până la Cetățile Rădesei! Aici avem parte de un lanț. Să vedem ce zice Laurențiu! Hai că și-a făcut curaj și a trecut. Uraaa, primele lui lanțuri învinse!…
[...]Suntem puțin triști că am rămas singurei. Parcă nu mai are același farmec. Ne-am planificat azi să mergem să vedem Ghețarul de la Barsa. Nu avem nicio tragere să plecăm, așa că ne urnim destul de târziu. Inițial aveam impresia că se numește Ghețarul de la Bârsa și chiar așa îl pronunțam. Puțin mai târziu aveam să ne întâlnim cu un bun cunoscător al zonei și auzindu-ne, a ținut să ne corecteze că se numește Barsa și nu Bârsa. De atunci ne-am corectat și noi pronunția. Pe drum când mergeam noi așa lălăit, mai opream să facem o poză, ne depășea un alt…
[...]Dimineață ne dăm adunarea în fața Cabanei Cetățile Ponorului. Daniel și Anca erau cazați în Camping Glăvoi și traseul spre Ghețarul Vârtop trecea prin fața cabanei noastre. Așa că cel mai bun loc de întânire era evident în fața cabanie noastre. Tot în același timp și în aceeași direcție s-au nimerit să pornească o familie cazată în cabană cu noi. Puțin mai încolo mai mărim un pic gașca, câțiva tineri fugiți cu corturile din Camping Glăvoi, pentru a scăpa de gălăgia din camping, erau dornici să ne însoțească. Surprinzător de repede și-au strâns…
[...]