Ce hartă interesantă am descoperit aici!
Cu vreo 2 săptămâni înainte de a da start la vacanță m-am găsit să mai fac niște retușuri la planificare. La o ultimă privire de ansamblu acopeream aproape toată Islanda, mai puțin Fiordurile Vestice. Și nu mergem noi să le vedem? Cascada Dynjandi este una din cele mai frumoase cascade din Islanda și se află în Peninsula Fiordurile Vestice. Parcă aș vrea să o văd în direct. Cel mai vestic punct al Europei, Stâncile Latrabjarg, se află tot în această peninsulă. Acest loc este renumit pentru numărul de puffini, doar că aceștia pot fi văzuți doar în timpul verii, adică până pe la mijlocul lui august. Nu am descoperit încă unde dispar aceștia ulterior. Bine, bine, mai sunt și alte motive pentru care aș vrea să vizităm și Fiordurile Vestice, dar la ce putem renunța din planul actual? O vizită într-o peșteră de gheață nu mă îndoiesc că ar fi ceva extraordinar, dar cred că peșteri de gheață vom putea vedea și în alte părți, de fapt am și văzut în Alpi și la niște prețuri mai acceptabile. Deja contactasem firma organizatoare pentru a afla mai multe detalii. Ce mă interesa cel mai mult era dacă putem merge cu Răzvan și dacă va trebui să plătesc tarif întreg pentru el. Am aflat că îl putem lua în spate, în rucsac și nu trebuie să plătească nimic. Dar tot o vom tăia de pe listă. Cu asta câștigăm o zi, însă pentru Fiordurile Vestice este nevoie de minim 3 zile, adică trebuie să mai "furăm" de undeva o zi. Tot de la final cred că o vom lua, unde sunt 5. De fapt una am tăiat-o deja, când am renunțat la vizitarea Peșterii de gheață "Into the Glacier". Reykjavik rămâne în ziua decolării spre casă, la Golden Circle și Peninsula Snaefellsness nu renunț. Vizita în Vulcanul Thrihnukagigur este într-adevăr ceva special și nu știu dacă mai ai ocazia să faci asta în altă parte. Când mă gândesc la vizita aceasta în vulcan, îmi vine în minte Călătoria spre Centrul Pământului a lui Jules Verne. Dar prețul era cam piperat. Și în primă fază mă puneau să plătesc preț întreg și pentru Răzvan. După câteva schimburi de mailuri am reușit să obțin răspunsul pe care îl căutam. În primul rând nu sugerează a intra cu copii așa mici în vulcan. Apoi îl pot căra în spate pe traseu și putem intra pe rând în vulcan, în timp ce unul din noi va rămâne afară cu Răzvan. Pentru varianta asta Răzvan nu plătește nimic. Dar tot mai rămân de plătit vreo 300 euro pentru fiecare dintre noi doi. Asta doar pentru a coborî cu un lift foarte vechi într-o încăpere subterană, precum ai coborî într-un aven. Cred că tocmai am făcut rost de a doua zi pentru Fiordurile Vestice.
Azi avem drum lung de parcurs.
De cum intri în Peninsula Fiordurile Vestice distanțele încep să se lungească. Asta pentru că drumurile merg în general de-a lungul țărmului, iar țărmul este dantelat.
Mai avem vreo 2 lucruri de văzut până acolo. Mai întâi Stânca Hvitserkur!
Urmează Canionul Kolugljufur.
Reclamele ne îmbie să petrecem măcar 1 zi pe aici.
Dacă am face așa, am avea nevoie de vreo 2 luni să facem întreg turul Islandei. Continuăm spre Isafjordur. De acum avem drum întins. Pentru acest moment am optat la închiriere să avem voie a conduce mașina 2 șoferi. Bănuiam că 550 km vor fi prea mulți pentru o singură zi, mai ales după 9 zile de condus zilnic peste 300 km. Așa a și fost, după primul fiord am cedat volanul, am trecut în spate, lângă Răzvan și am ațipit instant. 1 oră bună de somn, timp în care Cornelia ne-a purtat pe marginea altor câtorva fiorduri.
Aceea cred că este Peninsula Hornstrandir, care este în întregime o rezervație naturală.
Revin la volan cu forțe proaspete. Oprim puțin să privim spre Cascada Valagil.
Am avea 2 km de mers pe jos până acolo.
Dar o putem vedea de aici.
Ne continuăm drumul. Trecem pe lângă Isafjordur.
Nu intrăm în oraș. Noi avem cazare puțin mai departe, la Flateyri. Dar oare pe unde e drumul, căci suntem înconjurați de munți. Am elucidat imediat misterul: vom traversa un tunel lung de vreo 9 km care ne va scoate pe partea cealaltă a muntelui.
Cea mai mare parte din tunel este cu 1 singură bandă și refugii din loc în loc, astfel am așteptat în mai multe rânduri să treacă mașinile venind din direcția opusă. Am sentimentul că am ajuns în inima Fondurilor Vestice. Nu mai mergem mult și vedem orășelul Flateyri: o mână de case aruncate pe un petec de pământ înconjurat de ape.
Coordonatele gps ale locației de cazare nu sunt tocmai precise. De obicei verific cu google maps și street view dacă sunt bune coordonatele, de data asta am uitat să mai fac asta pentru că au fost modificări făcute în ultimul moment. Ne-am mai învârtit puțin și am găsit până la urmă locația, nu era departe. Acum sigur suntem în fața clădirii care trebuie, căci numele firmei afișate este aproape la fel cu cel al denumirii de pe booking și nu poate fi o coincidență așa mare. Nu e nimeni să ne întâmpine, la sonerie nu răspunde nimeni. Sunt totuși 2 intrări posibile, ambele sunt încuiate.
Mi-am adus aminte că primisem niște instrucțiuni despre cum să intrăm. Încerc să identific în practică detaliile prezentate. Asta pare să fie ușa. Codul de la intrare se potrivește. Nu mai încape îndoială, suntem unde trebuie, dar care e apartamentul nostru!? Ăsta pare a fi un hol, ca un living, cu mai multe camere și toate au o baie și o bucătărie comună. Sunt 3 camere numerotate, dar numărul 1, căci acesta era numărul nostru, nu pare destul de încăpător pentru toți 5. Apoi îmi dau seama că de fapt numărul 1 este numărul de la ușă, acolo unde am introdus codul de acces. Iar noi ne aflăm în apartamentul cu 3 camere. Deci tot spațiul acesta imens este numai al nostru.
Puțin mai târziu mai bat la geam niște clienți. Aici este Sima Hostel? Da! Avem o rezervare aici. Aici este un întreg apartament și l-am rezervat eu în întregime. Băiatul nu înțelegea sau poate nu voia să înțeleagă ce-i ziceam eu. Aveam impresia că m-a luat drept gazdă și îmi cerea mie să îl cazez doar pentru că eram cazat în spatele unei uși pe care scria Sima Hostel. Sau poate se gândea că trebuie să împărțim apartamentul, iar eu nu voiam să îi primesc. Vedeți că mai este o intrare, poate acolo trebuie sa mergeti, le spun eu. Cornelia se și gândea de acum că o să împărțim apartamentul cu cei 3, că doar este un apartament cu 3 camere și sunt paturi pentru 8 persoane, iar noi suntem doar 5. Cifrele se potriveau perfect. Într-adevăr cam așa ar ieși din calcule la o privire din exterior, însă eu știu sigur că am plătit pentru 8 persoane, chiar dacă suntem doar 5. După ce au băgat și ei codul de acces la ușa alăturată și a funcționat, toată lumea s-a liniștit.
Avem cuptor! Facem pizza!
10:00 - 11:43 ::: Varmahlíð, Iceland - Stânca Hvítserkur => 121.2 km (1 oră 43 min.)
11:43 - 12:13 ::: 1. Stânca Hvítserkur (parcare): 65.603607 -20.640074; (obiectiv): 65.606300 -20.635279; (30 min.)
12:13 - 12:56 ::: Stânca Hvítserkur - Canionul Kolugljúfur => 37.41 km (43 min.)
12:56 - 13:26 ::: 2. Canionul Kolugljúfur (parcare): 65.332741 -20.569864; (obiectiv): 65.332451 -20.570091; (30 min.)
13:26 - 17:54 ::: Canionul Kolugljúfur - Cascada Valagil => 348.16 km (4 ore 27 min.)
17:54 - 18:09 ::: 3. Cascada Valagil (parcare): 65.966637 -23.086248; (obiectiv): 65.969246 -23.090479; (15 min.)
18:09 - 18:46 ::: Cascada Valagil - Flateyri, Iceland => 45.16 km (36 min.)
TOTAL = 551.94 km (8 ore 46 min.)
