În afară de pădurea unică (Hallormsstaðaskógur)
și de lacul cu legendara creatură,
în zonă am mai găsit câteva lucruri interesante. Însă distanțele dintre ele le face mai greu de atins pe toate. De fapt, dacă ai lua-o pe de-a dreptul, nu ar fi așa mari distanțele, dar relieful nu a permis crearea drumurilor de legătură.
Începem cu cele mai apropiate, căci sunt 2 cascade pe același traseu: Cascada Litlanesfoss și Cascada Hengifoss. Nici nu sunt departe de locația noastră de cazare. Parcarea nu este una foarte mare și e plină ochi.
Avem acum un pic de urcat.
Cam jumătate de oră până la Cascada Litlanesfoss.
Apoi încă vreo 50 de minute până la Cascada Hengifoss.
De fapt, am făcut mai puțin, cred că vreo 30, până unde s-a terminat poteca "oficială". Însă noi am vrut să mergem să o vedem mai de aproape. Și astfel mi-a dat puține emoții la întoarcere.
Nu știu cum am trecut fără probleme la dus, dar la întoarcere mi s-au cam înmuiat picioarele.
După ce am revenit la traseul omologat a revenit și Răzvan cu picioarele pe pământ, să admire niște floricele.
Ne îndreptăm apoi spre Canionul Hafrahvammagljúfur și Barajul hidrocentralei Kárahnjúkar. Am urcat mai întâi un drum în serpentine, după care am mers mult și bine pe un platou. A fost un pic de drum până aici, dar cred că a meritat.
Aici este simbolizat vortexul care se formează în locul de aspirație a apei în tunel, de unde ajunge la turbinele responsabile cu producerea de energie electrică.
Parcă am căutat ploaia, căci la cascade era vreme frumoasă. Și am găsit-o! Acum, la întoarcere, nu mai scăpăm de ea, se ține scai de noi.
Ar mai fi fost pe ziua de azi un canion sculptat în bazalt, având niște coloane precum am văzut în urmă cu 2 zile la Cascada Svartifoss și, într-o mai mică măsură, astăzi la Cascada Litlanesfoss. Este vorba de Canionul Stuðlagil. Ar trebui să ocolim o grămadă ca să ajungem acolo sau ar mai fi o variantă să mergem pe un drum F, prin Valea Jokuldalur, care ajunge direct acolo. Însă informațiile găsite despre acest drum sunt extrem de puține, iar ce am găsit mi-a construit imaginea unui drum de speriat. Nu știu dacă ar fi neapărat o problemă pentru noi, însă trebuie să ne gândim și la Claudia cu Dan, care nu au 4x4. Cât am stat la baraj, am văzut o mașină venind din direcția opusă, iar persoanele respective m-au întrebat unde duce drumul pe unde am venit noi, deci era clar că au folosit în totalitate drumul de dincolo de baraj. Știam că dincolo de baraj se mai poate continua doar cu 4x4, iar aceștia nu aveau așa ceva. Cred că au mai construit islandezii o șosea pe partea cealaltă și nu apare încă pe nicio hartă.
Renunțăm la Canionul Stuðlagil pentru a mai încerca o dată belvederea asupra fiordului. Bjólfur, venim! De data asta am prins vreme frumoasă și călduț.
Merge și un picnic aici.
Facem o plimbare pe jos, să vedem și barierele contra avalanșei.
A dispărut soarele între timp.
Cred că am găsit și locul exact de unde sunt făcute pozele de pe internet, căci am identificat bolovanul.
Chiar mă bucur că am reușit să prindem vizibilitate în această locație superbă.
Pentru mine a rămas în continuare o dilemă ce sunt aceste cutii colorate.
Coborâm noi cu mașina de pe munte, afișând niște zâmbete largi, că doar nu vezi toată ziua asemenea peisaje superbe. Ne obișnuisem de acum să vedem oi pe marginea șoselei la tot pasul, nu era nimic ieșit din comun. Ele pășteau în treaba lor, noi ne vedeam de drumul nostru. Nu umblau în grupuri mari, cum ne-am obișnuit să fie turmele acasă. Aici umblă câte 2 - 3, uneori ajung câte 5 - 6. Doar oi solitare nu cred că am văzut, de unde trag concluzia că nu prea le place să fie singure. De data asta aveam pe partea stângă 2 oițe ce pășteau cuminți. La un moment dat una din ele consideră că pe partea cealaltă a șoselei iarba este mai grasă și frumoasă, așa că la vreo 100 m în fața noastră scoate nasul din iarbă și se hotărăște să traverseze. În acest moment toți senzorii mei au intrat în alertă, eram atent la reacția "comesenei". Cealaltă oiță intrase puțin în panică, rămăsese singură pe partea "greșită" a drumului, iar eu urma să îi tai calea. Era disperată! Cum să treacă ea peste acel moment în care nu-și va vedea prietena, respectiv acel moment în care voi trece eu prin fața ei?! Așa că s-a decis, a luat-o la pas. În ritmul în care merge, îmi intră sub roți. Accelerez ca să îi tai calea și să rămână a traversa prin urma mașinii. Aici reacție surpriză! Oița mărește și ea pasul. Mai încerc o dată să accelerez. Și ea de asemenea, galopa de-a binelea. Nu părea să aibă niciun gând să se dea bătută. Acum avea șansa să îmi intre în lateral. Am frânat brusc și am oprit mașina în loc, moment în care a trecut oița în viteză, fix prin fața mașinii. Mda, nu-i bine să faci întrecere cu animalele!
Am oprit apoi în Egilsstaðir și am descoperit că aici spălatul mașinii este self-service și este gratis.
Ne pregătim pentru "vânătoarea" de noapte.
10:00 - 10:39 ::: Hafursá, Iceland - Cascada Hengifoss => 14.02 km (39 min.)
10:39 - 12:39 ::: 1. Cascada Hengifoss (parcare): 65.073509 -14.880258; (obiectiv): 65.095665 -14.889594; (2 ore)
12:39 - 13:45 ::: Cascada Hengifoss - Canionul Hafrahvammagljúfur => 63.35 km (1 oră 6 min.)
13:45 - 14:15 ::: 2. Canionul Hafrahvammagljúfur (parcare): 64.948090 -15.798354; (obiectiv): 64.957222 -15.779354; (30 min.)
14:15 - 16:15 ::: Canionul Hafrahvammagljúfur - Belvedere Bjólfur => 118.15 km (2 ore)
16:15 - 20:15 ::: 3. Belvedere Bjólfur (parcare): 65.234657 -14.097331; (obiectiv): 65.266472 -14.038143; (4 ore)
20:15 - 21:32 ::: Belvedere Bjólfur - Hafursá, Iceland => 53.17 km (1 oră 17 min.)
TOTAL = 248.69 km (11 ore 32 min.)
