La final de concediu avem parte numai de ploaie. Vântul parcă este din ce în ce mai puternic și este din ce în ce mai frig. Se pare că Islanda vrea să ne arate de ce este capabilă și pe partea de vreme nefavorabilă. Sau poate ăsta e modul ei de a ne arăta că îi pare rău că vacanța noastră se apropie de sfârșit. Îmi place mai mult să cred că Islanda rezonează cu sentimentele noastre.
Am lăsat la final cel mai renumit și cel mai reprezentativ traseu pentru Islanda. Ai putea crede că am lăsat ce-i mai bun la final, când de fapt eu l-am lăsat la final pentru că vizitarea acestor atracții turistice nu presupune prea mult mers pe jos. Obiectivele fiind foarte apropiate de locul de parcare, vremea nefavorabilă nu ne-ar împiedica să le vedem.
Căutăm mai întâi o benzinărie cu acoperiș că ploaia asta chiar e enervantă azi. Apoi ne îndreptăm spre capitală. Vom trece chiar pe lângă Reykjavík, în drumul nostru spre Cercul de Aur. Este prima oară când "atingem" capitala. În prima zi, după ce am aterizat, am fugit repede prin sud. În plus mai era și noapte.
Cu cât ne apropiem de capitală, cu atât traficul devine mai aglomerat, oamenii sunt mai agitați în trafic, apar și vitezomanii. Mergem pe lângă Akranes. Privind gps-ul, observ la un moment dat că urmează o curbă spre stânga, dar în stânga noastră este un mare fiord și totuși nu văd niciun pod.
S-a țăcănit gps-ul? Nu, urmează să trecem printr-un tunel pe sub fiord. Altfel ar fi trebuit să ocolim tot fiordul, cum am tot făcut de nenumărate ori la Fiordurile Vestice.
Ne continuăm drumul spre Lacul Kerið. Circuitul poate fi făcut în orice ordine, pornind cu orice atracție se dorește. Noi am ales să începem cu Lacul Kerið. Singurul lucru pe care îl urmărim este să prindem o fereastră fără ploaie pentru a admira Gheizerul Strokkur. Deocamdată plătim 400 ISK de persoană pentru a vedea Lacul Kerið.
Am putea să îi dăm un ocol sau am putea chiar să coborâm până aproape de el. Dar ne vom limita la a-l admira de aici, că nu mă încântă deloc vremea.
Următorul pe listă este Gheizerul Strokkur. S-a mai liniștit ploaia. Au rămas doar vântul și frigul în acțiune.
Citim panourile de avertizare.
Aveți grijă unde puneți mâna, apa este foarte fierbinte (până la 90 grade Celsius), iar primul spital este la aproximativ 60 km distanță. Pe mine au reușit să mă facă atent.
Gheizerul acesta erupe la un interval de timp de 8-10 minute. Toată lumea așteaptă momentul cu sufletul la gură și cu mâinile înghețate pe aparatele foto. Nu avem locuri în primul rând, dar se vede destul de bine. Și a venit prima erupție!
Impresionant! Aveam impresia că am mai văzut gheizere, dar sigur nu am mai văzut niciunul ca acesta.
Acum s-au eliberat mai multe locuri în față, avem de unde alege. Mai așteptăm o "reprezentație".
Și încă una.
Cea mai grea parte este că stai pe loc și te cam pătrunde frigul. Dar mai vrem să asistăm la încă o erupție!
Nu ne ajunge? Nu, se pare că nu! Încă una și apoi mergem!
Urmează Cascada Gullfoss. Indicatoarele ne îndrumă spre o parcare mai sus, dar noi am găsit locuri în cea de jos.
Am început să confund cascadele între ele. Cred că am văzut cel puțin 3 cascade ce seamănă foarte mult între ele. Ce-i drept forma este unică și mi se pare reprezentativă pentru Islanda.
Când să plecăm de aici, vedem o mașină proaspăt derapată de pe șosea și stătea într-o rână în șanț. Tocmai mi-am adus aminte că cel mai apropiat spital se află la 60 km distanță și nu e vorba de autostradă. Mă gândesc că vântul a fost principalul vinovat, cel care a împins-o în afara carosabilului. De vreo 2 zile vântul s-a întețit binișor și pare neobosit, nu mai simte și el nevoia de odihnă. La un moment dat mă gândeam cum de au ales islandezii ca limită de viteză 90 km/h pe drumurile exterioare localităților. Acum am ajuns să înțeleg de ce. Cu vânturile astea puternice, dacă depășeam viteza de 90 km/h, simțeam că nu mai pot ține la fel de bine mașina în frâu. Trebuia să țin destul de tare contră vântului, iar acesta bătea în rafale neregulate, când dintr-o parte, când din cealaltă. De asemenea am simțit-o pe pielea mea că toate limitările de viteză trebuie respectate întocmai și nu pentru că te pândește poliția, ci pentru că toate limitările sunt puse pentru siguranța participanților la trafic. Un deal, o curbă și o limitare de 30 km/h, ce zic eu: o pot lua și cu 45. Da, am luat-o și cu 45, dar cu ceva derapaj, căci se schimbase între timp și consistența carosabilului, lucru care nu l-am putut observa înainte de intrarea în curbă. Am învățat ceva: dacă la noi poți lua o curbă cu vreo 20 km/h mai în viteză decât te restricționează prin semne, în Islanda este bine să respecți limitele întocmai.
Și ultima atracție din circuit: Þingvellir! A revenit ploaia. Ieșim pe rând să vedem ruptura. Și să nu uităm să plătim parcarea la tonomat (750 ISK).
Aș fi vrut să ne plimbăm mai mult pe aici, căci zona este destul de întinsă. Dar chiar nu îmi arde să mai merg prin ploaia asta rece, acompaniată de vântul ăsta nesuferit.
Și cu asta se cam încheie turul nostru. Mâine ne vom lua zborul spre casă, iar în drum spre aeroport vom vizita Reykjavíkul.
Acolo sus s-a cernut ceva zăpadă.
Ne-ntoarcem pe-nserat la cazare.
10:00 - 12:05 ::: Fossatún, Iceland - Lacul Kerið => 145.85 km (2 ore 5 min.)
12:05 - 13:05 ::: 1. Lacul Kerið (parcare): 64.041763 -20.886921; (obiectiv): 64.041145 -20.885147; (1 oră)
13:05 - 13:46 ::: Lacul Kerið - Gheizerul Strokkur => 47.03 km (41 min.)
13:46 - 14:46 ::: 2. Gheizerul Strokkur (parcare): 64.313309 -20.297594; (obiectiv): 64.312691 -20.300741; (1 oră)
14:46 - 14:57 ::: Gheizerul Strokkur - Cascada Gullfoss => 9.82 km (10 min.)
14:57 - 15:57 ::: 3. Cascada Gullfoss (parcare): 64.325119 -20.125126; (obiectiv): 64.327057 -20.120119; (1 oră)
15:57 - 17:01 ::: Cascada Gullfoss - Fisură tectonică Þingvellir => 70.09 km (1 oră 4 min.)
17:01 - 18:01 ::: 4. Fisură tectonică Þingvellir (parcare): 64.255844 -21.130898; (obiectiv): 64.255875 -21.128195; (1 oră)
18:01 - 19:24 ::: Fisură tectonică Þingvellir - Fossatún, Iceland => 103.81 km (1 oră 23 min.)
TOTAL = 376.6 km (9 ore 24 min.)
