Am ajuns la ultima zi de vacanță. Nu știu când au zburat restul, dar măcar au fost frumoase. Mai avem una. Să o petrecem și pe aceasta în același stil!
Încă de la planificare am întâmpinat o dificultate la programul zilei de azi. Aș fi vrut ca azi să încapă mai multe atracții turistice, însă nu voiau și pace. Și asta numai din cauza programului de funcționare a autobuzelor. Nici nu aș fi tăiat nimic de pe listă. Am lăsat-o la final pentru ca ideea salvatoare să aibă suficient timp să apară. Nu și-a făcut apariția. Grota Albastră trebuia să o vedem pentru că e ceva unic și frumos. Parcul de joacă este necesar pentru cei mici. Peștera Għar Dalam ar fi adus diversitate. Iar Marsaxlokk ar oferi un peisaj superb, numai bun pentru un final de vacanță. Am fi putut renunța la Templul Ħaġar Qim, însă acesta era aproape de Grota Albastră, nefiind necesară o plimbare cu autobuzul. În rest, între oricare alte 2 obiective ar fi cam 1 oră și au cam același program de vizitare. Păi da, că nu prea există autobuze directe. Până la urmă am renunțat să le mai permut între ele, în căutarea soluției magice. Am stabilit doar niște priorități.
Începem cu prioritatea numărul 1, Grota Albastră. Până acolo trebuie să schimbăm 2 autobuze. Schimbăm în Valletta.
Până aici totul bine, nici pe următorul nu l-am așteptat prea mult. Ajungem la Grota Albastră după cum ne-am planificat. Am fi putut coborî cu o stație înainte, la Templul Ħaġar Qim, unde au coborât destul de mulți, dar am preferat să începem cu Grota Albastră.
Acolo pescuiește un zănatic.
Cred că ar fi fost frumos să luăm o barcă să ne plimbăm până mai aproape.
Dacă am fi vrut să facem o poză ținând pe mână un vultur, aici am fi avut ocazia, noi am făcut asta în Slovacia, la Zoo Kontakt.
Mergem pe jos până la Templul Ħaġar Qim.
Vizităm atât Templul Ħaġar Qim cât și vecinul lui, Templul Mnajdra, că doar vin la pachet.
Interesant cum a fost construit Templul Mnajdra. Atât la echinocțiul de primăvară, cât și la cel de toamnă, lumina soarelui pătrunde în templu fix în centru.
Așa ar pica lumina soarelui la solstițiul de iarnă
și așa ar fi la solstițiul de vară.
Acum să ne îndreptăm spre Playmobil, că toata ziua a întrebat Răzvan când mergem la parcul de joacă. A venit momentul. Doar că se ajunge destul de greu la acesta. Luăm mai întâi un autobuz până la aeroport. Bineînțeles că l-am așteptat pe acesta vreo 20 de minute, dar ne-am obișnuit. La aeroport ajungem numai bine, pe panou scrie că autobuzul nostru urmează să vină în 3 minute. Parcă am văzut totuși cu coada ochiului trecând un X4 în viteză. Dar eram totuși la peronul care trebuie. Ori o fi oprit puțin înainte de peron, acesta fiind ocupat cu autobuzul din care coborâsem noi!? Dar când a apucat!? Că ar fi trebuit să vină după noi și să fi plecat imediat. După câteva minute dispare și de pe afișajul electronic. Mda, afișajul ăsta nu cred că ține cont de autobuze la modul fizic, pentru că nu a venit niciunul în cele 3 minute și totuși a dispărut din listă. Măcar următorul vine după 20 de minute. După 5 minute mai vedem un X4 trecând la fel, în viteză, pe lângă noi și oprește la 3 peroane mai încolo. Cornelia se uită la panoul acestui peron și X4 există și aici. Nu mai înțeleg nimic. Urcăm. Nu cumva ăsta merge în direcția opusă? Și ăsta să fie motivul pentru care există 2 persoane diferite la care oprește X4? Stau cu ochii pe hartă, pe unde mergem cu el, față de traseul care ar trebui. Mda, asta era, mister elucidat! Sau cel puțin am lămurit o parte din el. De ce a lipsit anteriorul nu am aflat. Coborâm, ne întoarcem în aeroport și îl așteptăm pe al nostru X4. De data asta toate au fost în regulă: autobuz venit la timp, oprit la peronul care trebuie, urcat în el și pornit în direcția dorită.
Ajungem la Playmobil.
Aici descoperim un parc de joacă micuț. I-aș spune mai degrabă un loc de joacă acoperit, cum avem prin țară destul de multe. Zicându-i parc m-aș gândi la ceva mult mai mare. Dar nu am plătit o avere pentru a intra aici. De fapt de când am văzut prețul de intrare mi-am pus niște semne de întrebare de ce este așa ieftin. Copiii, însă, s-au bucurat, au luat la rând toate jucăriile. De unde trag concluzia, că noi, ăia mari, suntem mai cârcotași.
Cei mai mici s-au jucat ei ce s-au jucat,
dar să le fi văzut pe fete!
Oare cine câștigă la X și 0?!
Uite ce seamănă! Pe semne că avem una veri
Bine că au și un fast-food, ca să liniștească chițăielile burticilor flămânde.
O oră, hai o oră și jumătate, zic că e suficient pentru a testa toate jucăriile atât din interior, cât și din exterior. Asta mai mult ca să ajungem să vedem portul din Marsaxlokk pe lumină.
Ieșim să prindem următorul autobuz. Ah, nu se poate! Vine cu 3 minute mai devreme și noi nu ne-am strâns toți în stație. Dăm alarma de plecare urgentă. Noroc că eram împrăștiați liniar din stație până în clădirea locului de joacă, la distanțe rezonabile, astfel încât să profităm din plin de viteza sunetului transmis din gură în gură. Când am văzut un șir indian deplasându-se în pas alert am zis că putem urca. Până urcă unul, validează cardul, ajunge următorul și tot așa. Perfect, am urcat toți. Dar asta nu înseamnă că suntem și ajunși, căci mai trebuie să schimbăm cu alt autobuz.
Coborâm să schimbăm autobuzul. Într-un sfert de oră ar trebui să vină. Ce ziceți, mergem pe jos vreo 2 stații ca să așteptăm într-o stație în apropierea mării? Răspunsul a fost negativ. Atunci așteptăm aici.
Și am așteptat. Și am tot așteptat. După o oră a început să dispară lumina zilei. Deja am renunțat la ideea că vom mai vedea portul pe lumină. Dacă voi mai ajunge vreodată de Malta, voi căuta pe cât posibil să nu mă mai bazez în niciun fel de transportul în comun. Numărul așteptat nu a mai apărut, trecuseră câte vreo 3-4 din alte rute. A venit până la urmă celălalt număr care putea să ne ducă la destinație, acesta nu întârziase decât vreo 10 minute, față de ăla urmărit inițial, și-așa circulând la 1 oră, nu a mai venit deloc. Mai, mai, că ne venea să mergem direct spre casă, dar am zis să vedem portul din Marsaxlokk, dacă tot am pierdut atâta timp.
Așa se încheie vacanța noastră. Mâine vom urca în avion cu direcția acasă.
