Bună dimineața!
O nouă zi în Malta! A 5-a! Și ne puneam problema inițial dacă avem ce face 1 săptămână în Malta, căci majoritatea cunoscuților au venit 3-4 zile. Hehe, pentru tot ce am fi vrut noi să facem nici 7 zile nu sunt suficiente, dar e mulțumitor. Azi ne vom îndrepta spre Rabat, pentru a vedea în special Cetatea Mdina și Catacombele lui Sf. Paul. Pe planul meu original mai aveam câteva posibile obiective pentru ziua de azi: Catacombele Ta' Bistra, Templele Skorba și Ta' Ħaġrat. Le-am tăiat din fașă din cauza deplasării anevoioase dintr-un loc în altul.
Ne sunt deja familiare autobuzele și stația de capăt a multor trasee. La ora 10:30 urcăm în 202 cu direcția Rabat.
Putem observa cu ușurință că ne apropiem de punctul nostru terminus. Cetatea Mdina șade impunătoare pe un deal și se vede de la mare depărtare.
Nu am reușit să facem prea multe poze din autobuz și nici nu prea îmi trecea prin cap că nu vom avea o ocazie mai bună.
Seara, la plecare, lumina soarelui va bate într-un mod orbitor pentru "ochiul" aparatului.
Coborâm din autobuz. Spre dreapta privim spre intrarea în Cetatea Mdina. Fără să fi zis vreun cuvânt, picioarele tuturor se orientaseră în direcția respectivă. Cetatea Mdina ne atrage ca un magnet. Știu însă că odată intrați în cetate nu vom mai ieși prea curând de acolo. Așa că redirecționez, cu greu, întreaga colecție de papuci, în sens opus. Catacombele Sf. Paul sunt la stânga noastră.
Alegem să mergem pe străduțele cele mai înguste, căci ni se par fascinante. Sunt unele pe care te miri cum de încap mașini pe acolo.
La aceasta nu este cazul, căci sunt precum niște ganguri,
dacă întinzi mâinile în lateral atingi atât peretele din stânga, cât și pe cel din dreapta.
Am văzut în mai multe regiuni plimbându-se oamenii cu trocariciul.
Știu, ar fi fost o idee să ne plimbăm și noi, dar încă nu am descoperit cum se poate dilata timpul. Iarna nici lungimea luminată a zilei nu ne prea avantajează. Așa că ne mulțumim deocamdată doar să îl admirăm și să îi facem cu mâna.
Am ajuns numaidecât la o biserică.
În piața acestei biserici ne oprim să gustăm produse de patiserie specifice malteze.
Indicatoarele spre catacombe ne cam bagă în ceață acum. Unele ne îndrumă să mergem prin dreapta bisericii, altele în sens opus. Cât de tare am putea greși!? Alegem să urmăm google maps și am ajuns unde ne doream. Atunci celelalte indicatoare oare ne-ar fi condus spre alte catacombe?!
Am luat la rând toate cele douăzeci și ceva de cripte. Dintre toate, prima a fost ceva mai mare. Unele sunt de creștini, altele de evrei, altele de păgâni, la unele nu au reușit să identifice elemente specifice pentru apartenența la una din religii, iar la altele au găsit simboluri combinate.
Pe alocuri este nevoie de mari eforturi pentru a te strecura prin spațiile înguste...
Eu de aici înțeleg că nu este permis accesul cu pantofi negri cu tocuri.
Prin urmare accesul cu pantofi roșii cu tocuri este permis.
Aici pare că a sosit primăvara.
O atmosferă minunată pentru un picnic.
Cam astea-a catacombele. Or mai fi și altele, însă nu cred să fie ceva diferit față de cele văzute aici.
Acum putem să întoarcem direcția de mers spre Cetatea Mdina.
Intrarea nu se face chiar pe aici, căci nu putem zbura.
Însă am putea să improvizăm, să folosim și noi pasajul prin care intră mașinile.
M-am gândit inițial la varianta asta, dar nu îndrăzneam. Căutam cu privirea un deschizător de drumuri și l-am găsit. Nu doar unul, parcă toți fac așa. Și noi ca ei!
En garde!
Străduțele cetății!
După cum mă așteptam, niște străduțe foarte înguste, pe care cu greu ar putea intra o mașină, construite mai mult pentru o deplasare pe jos. Ne-a mai "claxonat" câte o caleașcă din când în când.
Dar am văzut și vreo 2 mașini, intrate probabil pentru aprovizionarea magazinelor.
Urmăm fluxul de oameni și ajungem în zona cu densitatea cea mai mare de turiști.
Aici este intrarea principală în cetate, preponderent pietonală.
2 magazine găsim aici și trebuie să le cercetăm în cel mai mic detaliu. Unul are multă sticlărie de Mdina, iar celălalt tot felul de suveniruri.
Luăm și noi un glob de sticlă, să ne amintim de Malta când vom împodobi bradul. Nu a fost cea mai bună alegere să cumpărăm de aici, căci puțin mai încolo, tot pe străduțele Mdinei, aveam să descoperim un alt magazin având prețuri cu 50% mai mici. Dar am reușit să îl returnăm, să primim refund, chiar dacă platisem cu cardul, și să îl cumpărăm pe cel mai ieftin.
Cu greu ne-am dezlipit de magazinele astea. Apoi ne-am lipit de celălalt. Bine că nu e foarte mare Cetatea Mdina! Între cele 2 magazine mai vizităm și o biserică.
Maltezii poartă un respect deosebit lui Sf. Paul, căci foarte multe denumiri sunt legate de acesta.
Acum am descoperit și ce înseamnă Il Merill. Așa se numea și restaurantul unde am sărbătorit ziua Corneliei.
La capătul Mdinei ne așteaptă o belvedere.
Se apropie seara, ar trebui să ne îndreptăm spre casă. Nu aș putea spune că am văzut prea multe lucruri azi, dar nici nu speram la mai multe. Măcar și-au făcut toți damblaua de a admira și a pune mâna pe toate decorațiunile posibile din sticlă de Malta. Și nu ne-am întors cu mâna goală.
Ieșim din cetate și imediat este stația de autobuz. Fetele, Emi și Elena, erau chiar în spatele meu. Cel puțin așa am avut impresia. Când am rămas puțin mai în urmă să mai fac o poză la intratrea în Cetatea Mdina, se pozau și ele acolo.
Când am ajuns în stația de autobuz, adică la nici 50 m mai încolo, nu mai ieșeam toți la inventar. Mda, fetele cred că au încercat să scape de noi măcar pentru o seară, iar noi nu am vrut să le lăsăm. La ieșirea din cetate erau 2 variante: spre stânga și spre dreapta. Stația noastră de autobuz era în stânga, ele o luaseră spre dreapta. Le-am recuperat repede. Oricum nu ar fi avut vreo șansă să scape, având cu noi și poliția și pompierii...
Acest număr, plin de semnificație în această perioadă, îl întâlnim parcă la tot pasul.
