Astăzi este ziua Corneliei. De fapt, ăsta este principalul motiv pentru care ne aflăm la Londra. Am zis să petrecem ziua Corneliei altfel decât în mod obișnuit. Și ce avem pe listă de făcut astăzi? Păi am zis că ar fi bine să începem cu o plimbare cu autobuzul turistic Hop-on Hop-off. Astfel ne facem încălzirea și aflăm câteva lucruri despre obiectivele principale din centrul Londrei și localizarea lor.
Am analizat cu mare atenție harta acestor autobuze.
Sunt vreo 4 rute, 4 culori diferite. Rutele cu roșu și albastru ar acoperi zona centrală. Astea ne interesează în primul rând. Cea cu roșu este puțin mai extinsă, iar cea cu albastru acoperă tot ce este esențial. Am pus pe hârtie ambele variante. Pe ruta roșie am fi putut pleca cu primul autobuz pe la 7:40, din zona Palatului Kensington. Pe ruta albastră puteam pleca pe la 8:00, din apropiere de Piccadilly Circus. Cu oricare am fi ales să mergem, urma să coborâm în apropiere de Westminster Abbey, să o vizităm și apoi să plecăm în continuare pe ruta portocalie până în apropiere de Zoo, ca să vedem grădina zoologică. Să nu uităm de ce a venit Răzvan la Londra!
Am găsit apoi o altă hartă,
pe care ora de plecare a autobuzului roșu nu mai coincidea cu prima hartă, era după ora 8. Cel albastru pleca tot la 8:00 și pe harta nou descoperită. Varianta roșie m-ar fi încântat că acopeream o zonă mai mare, iar plecarea mai devreme ne permitea să facem acest lucru. De ce voiam să fim așa matinali? Păi ca să avem timp să vizităm și grădina zoologică, care se închidea la ora 16:00. Deci, singura variantă care mai stătea în picioare era să plecăm pe ruta albastră, de la Piccadilly Circus, la ora 8:00.
Am dat trezirea la 6:30. Nu a fost chiar așa de greu, având în vedere că în România ar fi fost acum ora 8:30. Aseară am dat stingerea la ora 22:00 și apoi suntem foarte nerăbdători să vedem Londra.
La mulți ani, mami!
Ajungem la Piccadilly Circus cu aproape jumătate de oră mai devreme. Ne-am învârtit puțin până ne-am dumirit de unde să luăm autobuzul. Era de așteptat să nu găsim deschis punctul de informare turistică. Însă îmi făcusem destul de bine temele încă de acasă, studiasem foarte bine zona cu google maps și street view și îmi notasem coordonatele stației de plecare a autobuzului. Ajungem în stație, ne convingem că pe aici trece autobuzul nostru, însă primul autobuz nu pleacă la 8:01, ci la 8:40.
Nu degeaba există proverbul: "Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg!". Asta e! Nu prea avem ce face. Hai să facem câțiva pași pe aici, ca să nu așteptăm 1 oră în stație. Descoperim astfel Trafalgar Square.
La mulți ani, mami!
Admirăm Muzeul Galeriilor Naționale
și Piața Trafalgar împreună cu toate statuile acesteia.
Apoi ne dăm seama că a trecut timpul și ar cam trebui să ne întoarcem. Ghici cu cine ne întâlnim pe drum? Cu autobuzul nostru, cel albastru, care plecase deja. Și nu era încă ora 8:40. Cel mai probabil plecase pe la 8:20. Îi fac semne disperate șoferului cât era oprit la semafor. Dacă aș fi pierdut autobuzul din cauza mea, că aș fi întârziat, aș fi înțeles și nu aș fi acționat astfel. Dar în sitația de față nu prea îmi convenea. Autobuzele astea circulă la un interval de aproximativ jumătate de oră și timpul alocat grădinii zoologice se restrânge din ce în ce mai tare. Aici nu suntem în România, unde mai găsești câte un șofer binevoitor să îți deschidă ușa cât stă la semafor. Nu ai nicio șansă. Însă a zis că ne așteaptă la următoarea stație. Hai că e bine și așa. Și nici nu e departe următoarea stație: după intersecție, 50 de metri mai încolo. Ne grăbim și urcăm.
La mulți ani, mami!
Ce-ar fi să ne zică acum că nu poate să ne scaneze codurile QR de pe telefon cu London Pass-urile?! Și că trebuie să ne ducem la punctul de informare, unde să le verifice și să ne elibereze bilete pe suport de hârtie/carton... Dar nu fu așa. Șoferul văzând că am deschis aplicația London Pass, pregătește scanner-ul pentru coduri QR și îmi arată unde să pun telefonul. Totul ok! Primim căștile audio pe care să le conectăm la bornele existente din fața fiecărui scaun și să ascultăm ce ne povestește vocea înregistrată a ghidului despre fiecare clădire pe lângă care trecem. Urcăm la etaj.
De când ne doream acest lucru! Suntem singurii pasageri din autobuz. Primele locuri din față, deasupra șoferului, sunt ale noastre. Autobuzul este parțial acoperit, doar primele rânduri de scaune au acoperiș deasupra, în rest este descoperit. Acest lucru este extraordinar, dar să fie mai cald afară. Mi-a venit la un moment dat ideea să mă duc să fac poze din partea descoperită, ca să nu mai am niciun geam în față. Însă gândul că acolo va fi și mai frig decât aici m-a împiedicat să fac acest lucru. După vreo 10 minute am început să simțim cum ne îngheață picioarele. Dar nici că voiam să coborâm la parter, la căldurică. Mi-am desprins tălpile de pe podea și am rezistat în continuare.
La mulți ani, mami!
Am trecut pe lângă mai multe atracții turistice.
Însă cu cel mai mare interes așteptam să traversăm Tamisa pe Tower Bridge, căci așa văzusem pe hartă că ar trebui să aibă ruta. Ne apropiem de London Bridge, dar nu traversăm pe acesta. Ne apropiem apoi de Tower Bridge, dar nu traversăm nici pe acesta. Trecem pe lângă Turnul Alb și întoarcem.
Nu mai știu apoi cum am ajuns pe malul celălalt al Tamisei, trebuie să fi traversat pe un pod, însă nu am mai fost atent pe care.
Cam trecusem pe lângă toate obiectivele principale, acum așteptam să ajungem la Westminster Bridge, să coborâm undeva în zonă pentru a vizita Westminster Abbey. Ne apropiem de Westminster Bridge
și la giratoriu în loc să iasă spre pod, o ia în direcția opusă. Traseul ăsta nu seamănă deloc cu ce studiasem eu acasă. Se pare că ne îndreptăm spre Muzeul de război.
Trebuie să se întoarcă apoi și spre Westminster Bridge! Așa este. Hai să întrebăm acum care e cea mai apropiată stație de Westminster Abbey! Din ceea ce știam eu, ar trebui să oprească chiar în față la Westminster Abbey, însă nu s-a potrivit nimic până acum din ce știam eu, măcar acum să fim siguri că vom coborî unde trebuie, că poate om trece pe lângă Westminster Abbey și o opri la Honolulu, să avem de unde ne întoarce înapoi pe jos. Într-adevăr nici oprirea asta nu făcea parte din itinerariul autobuzului. Așa că alegem să coborâm înainte de pod. Mai bine așa!
La mulți ani, mami!
Acum putem admira Palatul Parlamentului în lumina dimineții.
Dacă n-ar fi fost Big Ben-ul în renovare, ar fi fost și mai bine.
Putem admira și London Eye.
Aceasta este imaginea care l-a impresionat pe Răzvan cel mai tare. De acum încolo avea să ne arate Ochiul Londrei din orice unghi, chiar și din locații de unde noi nu l-am fi observat în mod normal.
La mulți ani, mami!
Ne continuăm drumul pe lângă Big Ben
și ne apare în față o catedrală impresionantă, în stil gotic. Asta trebuie să fie Westminster Abbey.
Și totuși nu este catedrală, căci Westminster Cathedral este puțin mai încolo. Abbey m-ar duce cu gândul la o mănăstire sau cu o abație cred că ar suna și mai apropiat. Înseamnă că aceasta este biserica mănăstirii.
La mulți ani, mami!
Este 10:20. Păi la ora asta, dacă ne uităm pe program, trebuia să fi vizitat deja Westminster Abbey și să plecăm spre zoo. Suntem în întârziere cu 1 oră. Lasă că vedem noi în continuare, poate mai recuperăm ceva din mers. Sau vom aloca mai puțin timp la zoo.
La intrare în biserică suntem controlați în ghiozdane. În afară de aeroport, nu am mai fost controlați așa în rucsac. Stai așa, mint, ne-a mai controlat la Castelul din Praga. Dar aici gândeam că e doar o biserică. Aveam să observăm că se practică acest control în majoritatea locațiilor de interes turistic. Asta probabil și ca urmare a faptului că Londra a fost des ținta atacurilor teroriste.
Ne scanează apoi London Pass-urile, primim căști și ghid audio, primim câteva indicații de unde să începem și care este sensul de mers al turului și pornim.
Încă de la intrare am rămas foarte impresionați de grandoarea acestei biserici.
La mulți ani, mami!
La început ascultam toate poveștile pe care ni le zicea ghidul înregistrat, căci erau prea frumoase și rămâneam privind decorațiunile timp îndelungat. După vreo oră constatăm că noi nu ajunsesem nici la jumătatea turului, erau vreo 20 capitole pe ghid și noi ajunsesem abia la 7. Nu-i a bună. Într-o oră estimasem că terminăm de vizitat aici și plecăm mai departe. Oricât ne-ar plăcea să mai petrecem timpul pe aici, poate ar fi bine să trecem mai repede. Așa facem! Mai sărim și peste unele povești.
În unele locuri este o adevărată provocare să cauți locația decorațiunilor la care face referire ghidul audio. Păcat că nu ne lasă să facem poze în interior.
La mulți ani, mami!
Ajungem pe la capitolul 14 și aveam impresia că acoperisem deja o suprafață mai mare decât ne-ar fi dat impresia din exterior. Acum să continuăm turul spre curtea interioară și zona de locuit a mănăstirii. Deci, până la urmă, este o mănăstire.
Turul, așa mai pe repede înainte, ne-a luat cam 2 ore.
Deci suntem în întârziere cu 2 ore. Să căutăm acum stația de unde să luăm autobuzul Hop-on Hop-off spre grădina zoologică. Aveam coordonatele notate și am ajuns fără prea mari dificultăți acolo. După vreo 5 minute de așteptare ne abordează un londonez. Ne-a citit că suntem turiști și ne-a îndrumat să așteptăm Big Bus-ul după colț, căci strada aceasta este în reparație și au deviat traseul autobuzului. Foarte amabil londonezul, însă noi nu știam care e diferența între Big Bus și Golden Tour Bus, ca urmare era cât pe ce să îi urmăm sfatul. Norocul nostru fu că tocmai atunci venea în stație exact autobuzul pe care îl așteptam: Golden Tour, ruta portocalie.
La mulți ani, mami!
Urcăm în autobuz, ne asigurăm că e cel pe care îl așteptam și că direcția de mers e bună. Cu alte cuvinte: putem ajunge cu el la zoo. Sau măcar undeva prin zonă. Un nene a fost foarte detaliat în instrucțiuni, însă engleza lui mi-era greu să o diger, înțelegeam din 3 în 3 cuvinte. Așa că o luă calm de la capăt cu explicațiile. Nu, cred că sunt prea multe detalii. Încerc eu să reproduc în puține cuvinte esențialul și el doar să îmi confirme. Ceva nu e în regulă, nu dădea semne că ar aproba ce am zis eu și o luă iar de la capăt. Tot nu mă prindeam ce am înțeles greșit. Îl las să termine, apoi mai repet și eu încă o dată ce am înțeles. De data asta primesc mai întâi un "Yes!", dar nu se opri, o luă iar cu detalierea. Nu am mai avut răbdare să îl mai urmăresc, îl las să termine din nou povestea, apoi zic: "Ok!". Nu era prea încântat omul, mai voia să mai zică ceva. Of, norocul mi-a scos în cale un scoțian nevorbit. După câteva succesiuni de povești din partea lui și doar "Ok!" din partea mea, reușesc să mă îndepărtez. Aflasem ce mă interesa: trebuia să coborâm la stația Baker Street. Că în continuare aveam notate coordonate și google maps. Mai reținusem ceva util: urma să traversăm Parcul Regent. Era o informație utilă pentru că aveam impresia că ar trebui să îl ocolim.
De data aceasta nu am mai urcat la etaj. Am considerat că înghețasem suficient prima oară, acum stăm jos la căldurică. Dar parcă prea cald e. Las' să fie! Puterm admira și de aici.
La mulți ani, mami!
În vreo jumătate de oră ajungem la Baker Street. Coborâm. Facem câțiva pași și descoperim că am ajuns la Madame Tussauds, adică la Muzeul de Ceară.
Într-una din zile vom veni și aici să îl vedem. Și totuși numele acestei străzi mi se pare cunoscut. Păi da, din filmele cu Sherlock Holmes. Acesta locuia chiar pe această stradă. Păi tot pe aici trebuie să fie și Muzeul Sherlock Holmes. Însă nu avem în program să îl vizităm.
Intrăm în Parcul Regent.
Și google maps ne zice că putem traversa parcul pentru a ajunge la zoo. Păi e bine venită o plimbare prin parc.
La mulți ani, mami!
Aici gâștele se plimbă pe trotuar ca la ele acasă.
Răzvan a descoperit un "atocol" pe apă, așa cum nu mai văzuse până acum. N-aș putea spune cu certitudine care era rolul lui. Să fie oare vreo dragă pentru a curăța apa de ierburi!?
Constat că aici oamenii aleargă. Chiar și în timpul orelor de lucru. Și-or fi luând o pauză de alergat?
Ajungem la intrarea la zoo.
Bine că avem fast track de la London Pass, că altfel nu știu ce ne-am fi făcut cu această aglomerație! A mai intrat doar o familie înaintea noastră. Lasă că nouă ne place să nu fie aglomerat. Nu cred că i-a speriat vremea, având în vedere că ei sunt obișnuiți. Și apoi nici nu poți numi asta ploaie.
Intrăm. Ne scanează biletele. Apoi ne caută în rucsaci și aici. Poate ar trebui să ne simțim mai în siguranță dacă ne controlează așa peste tot. Și totuși după ce anume se uită prin genți, că tare superficială mi se pare căutarea lor.
Avem la dispoziție cam 3 ore să vizităm întreaga grădină zoologică. Privind harta am zis că avem șanse.
La mulți ani, mami!
După 1 oră aveam deja jumătate de hartă parcursă.
Ne-am speriat noi că nu ne va ajunge timpul să o vedem în întregime. Ne gândeam că e comparabilă cu Grădina zoologică de la Praga, poate chiar mai mare și mai frumoasă. Dar am avut așteptări prea mari. Este într-adevăr o grădină superbă, dar faptul că am pornit la drum cu ideea că vom vedea un zoo și mai și decât cele vizitate până acum nu ne-a lăsat să o apreciem la adevărata ei valoare.
Răzvan, în schimb, a fost foarte încântat.
Poate că ar trebui pe el să îl lăsăm să facă clasamentul.
Se aude mesajul că grădina zoologică s-a închis și ar trebui să ne îndreptăm spre ieșire. Nu cred că am mai auzit undeva mesajul ăsta, într-un fel să ne dea afară. Sau poate nu am stat noi nicăieri până la momentul să ne gonească.
Se aud șoriceii cum chițăie de foame, cel puțin cei de la mine din burtică. Cred că vom căuta un loc să luăm masa prin zonă.
Am traversat parcul înapoi de unde am venit. Și tot în zona Baker Street am găsit un restaurant. Ne-am așezat la masă. După ce ne-am dezmorțit bine, ne-am hotărât să căutăm pe cineva să ne dea un meniu, că poate suntem prea ascunși și nu ne-a observat nimeni. Facem rost de meniu, alegem tot ce vrem să comandăm și așteptăm. Nu venea nimeni! Acum nu se poate să nu fi fost observați, căci l-am tras de mânecă pe un chelner, cel puțin așa credeam eu că e, să ne dea un meniu. Când nu am mai rezistat de foame, m-am ridicat și m-am dus la bar. Puteam noi să așteptăm la masă mult și bine, că nu ar fi venit nimeni să ne ia comanda.
Mâncasem cu o seară înainte "fish and chips". A avut grijă Ramona să ne facă introducerea în "bucătăria" specific englezească. Și chiar ne-a plăcut. Cum să nu ne placă file de cod pane și cartofi prăjiți?! Mai pe scurt: cartofi prăjiți cu șnițel de pește. E prima oară când aud de combinația sare și oțet pe cartofii prăjiți. Păi tot asta comandăm și aici. Dar hai să mai încercăm și ceva nou. Azi este "ziua curry" la acest pub. Până la urmă cred că e pub, nu restaurant. Din vreo 6 variante de preparate cu curry, aleg un curry picant de vită. M-a învârtit ăla la preluarea comenzii de m-a amețit: că la meniu este inclusă băutură, că nu mai știu ce, și la final iese că trebuie să plătesc mult mai mult decât îmi calculasem eu. Pentru mine este inclus însemna că e gratis, dar cred că nu înțelegeam eu ce vrea să zică omul. A venit șeful de sală și am lămurit-o până la urmă. Primul îmi zicea să aleg o băutură că e inclusă în meniu, însă nu se aplica și pentru băutura aleasă de mine. Păi îi era greu să îmi zică așa?
Mă întorc la masă. Nu apuc să mă așez bine că a venit și comanda. Așa da!
La mulți ani, mami!
Acum dacă am pus burtica la cale, să ne îndreptăm spre centru, mai precis spre The Shard. Așa se numește cea mai înaltă clădire din Londra. Și de aici avem de gând să admirăm Londra pe timp de noapte.
La mulți ani, mami!
Căutăm pe hartă stația de metrou cea mai apropiată de Shard. Se pare că vom ieși la London Bridge. Cu harta de metrou în mână este destul de ușor să alegi traseul. Apoi în stația de metrou, știind culoarea magistralei, ai suficiente indicatoare în culoarea specifică magistralei. Mai greu e să alegi sensul de mers. De exemplu, între northbound și southbound n-aș putea spune care ne-ar trebui nouă. La prima vedere ai spune: ce-o fi așa greu să alegi sensul de mers, odată ce-ai găsit magistrala!? Ajungi pe una din liniile magistralei, și dacă nu e cea de care ai nevoie, faci 2 pași până la cea de lângă și mergi în sens opus. Nu e chiar așa! De cele mai multe ori, cel puțin prin stațiile prin care am umblat noi, liniile alăturate sunt de la magistrale diferite. Aceeași magistrală are liniile pentru cele două sensuri de mers: una deasupra celeilalte. Dacă e să te gândești puțin, ar avea sens. Așa se mai eficientizează traficul.
Ajungem la stația de metrou London Bridge și ieșim la suprafață chiar lângă Shard.
La mulți ani, mami!
Hai să urcăm! Dar pe unde? Aici este indicator "The View from the Shard", care ne îndrumă să urcăm treptele. Sus întrebăm. Ne trimite înapoi jos. Întrebăm jos, ne trimite la gardian. Gardianul ne trimite la "casa de bilete". Aici tanti ne zice că nu mai au locuri disponibile pentru seara asta. Să venim mâine! În cazul ăsta vă rog să ne faceți rezervare pentru mâine! Și îi arăt London Pass-urile. Mă întreabă dacă mai sunt valabile și mâine pass-urile. De parcă nu era suficient că nu ne lasă azi, acum caută nod în papură să nu ne lase nici mâine. Da, sunt valabile încă 5 zile. A, păi atunci nu sunt probleme, veniți mâine. Cum adică să vin mâine și să îmi spuneți din nou că nu mai aveți locuri disponibile? Nu vă faceți griji, mâine vor fi locuri, azi a fost o zi mai specială. Eram puțin neîncrezător, dar am acceptat. Ceva mai târziu am procesat de ce mă întrebase despre valabilitatea pass-urilor. În cazul în care mi-ar fi expirat azi, cred că îmi dădea bilete.
Și-acum ce facem? Păi hai să facem o plimbare pe malul Tamisei, să vedem nava de război HMS Belfast și Tower Bridge. Pornim printre blocuri, pe alei mai puțin circulate și ieșim pe faleză. Aici este trafic intens. Toată lumea vrea să facă poze. Păi să facem și noi.
HMS Belfast și Tower Bridge.
La mulți ani, mami!
Mergem acum să ne plimbăm și pe pod?
Hai! Doar ce urcăm pe pod, și vedem mașinile oprite la semafor. Hm, nu cumva [..]!? Ba da, podul este ridicat. Uite trece o nava de croazieră mai înaltă. Hai să mergem repede jos, să vedem podul ridicat din profil! Ne-am mișcat cât de repede am putut. Putem spune că am prins ceva.
La mulți ani, mami!
Acum încep să se lege lucrurile. Păi din cauza asta nu am mai avut loc să urcăm în Shard. Pentru că a venit foarte multă lume să vadă podul ridicat de la înălțime.
Mai facem o plimbare pe faleză și ne îndreptăm apoi spre casă.
A fost o zi frumoasă. Mâine ne așteaptă alta, sperăm noi că la fel de frumoasă. Acum să ne teleportăm spre casă.
La mulți ani, mami!
