"Tizule când pleci de acasă înspre noi, ne dai un semn ca să ne pregătim!" Asta a fost înțelegerea din seara anterioară. A fost cea mai matinală plecare de acasă din excursia noastră la Londra. Dar ce nu facem noi pentru un scop nobil: acela de a vizita renumitul Stonehenge?! Și chiar cred că am ales bine să plecăm așa devreme, întrucât traficul a fost rezonabil, am găsit și locuri de parcare pe alese, nu am stat la cine știe ce coadă la bilete și am plecat dinspre parcare spre sit cu primul autobuz. Emoții aveam la traficul pe drumul național spre Stonehenge, după ce ieșeam de pe autostradă. Ne avertizase Adi că următorii 20 km se cam înfundă în mod normal. Nu a fost cazul. Și mai aveam un stres, cu aglomerația de la sit, unde am înțeles că sunt ore de vizită la care trebuie să aștepți destul de mult până să ajungi să le vezi de aproape.
London Pass-ul nu are inclusă intrarea aici. Era de așteptat, întrucât Stonehenge nu este în Londra și abonamentul nostru se numește London Pass, cuvântul cheie fiind London, adică Londra. Stăm la o mică coadă, doar de câteva persoane. Și suntem întrebați cât vrem să plătim pentru intrare. Hm, păi care e diferența? Varianta mai scumpă cuprinde o donație pentru fundația care se ocupă cu întreținerea acestor situri, sau ceva de genul ăsta. În cazul ăsta cred că vom opta pentru varianta mai ieftină. Tizu este mai generos. Cică englezii au mare grijă de investiția acestor bani...
Stonehenge este un sit preistoric unde principala atracție este reprezentată de un aranjament de pietre foarte mari, așezate vertical și care formeaza un cerc.
Zicând preistoric înseamnă că pietrele au fost datate ca fiind dinaintea erei noastre. S-a aproximat că situl a fost construit prin anii 3000 - 2000 înainte de Hristos.
În această locație au fost descoperite multe morminte foarte vechi și se presupune că ăsta a fost scopul său.
Stonehenge a fost introdus în Patrimoniul UNESCO și a devenit o imagine reprezentativă pentru Anglia. Acesta este și motivul pentru care am vrut neapărat să îl vizităm, dacă am ajuns la Londra.
Multe persoane consideră că nu merită să plătești prețul biletului, care este destul de mare, pentru a vedea aceste pietre, dacă le poți vedea destul de bine și de pe autostradă. Alte persoane consideră că locația poartă o încărcătură energetică foarte mare și că nu este neapărat o energie pozitivă. Eu consider că o dată în viață merită vizitate.
Prea multe nu ai de făcut pe aici. Te plimbi împrejurul pietrelor, dar nu foarte aproape, căci accesul lângă pietre a fost restricționat pentru o mai bună conservare a sitului. Astfel că nu le poți atinge. Faci câteva poze.
Apoi te mai poți plimba spre dunele de pământ din apropiere, unde au fost descoperite morminte.
Și cam atât. Acum să ne întoarcem la mașină și să mergem la următorul obiectiv planificat pentru ziua de astăzi: Castelul Windsor.
Castelul este cam la marginea Londrei. Mi se pare că mai ușor ajungi aici din exteriorul decât din interiorul Londrei. Cam greu cu locurile de parcare. Sunt puține și toate sunt cu plată la tonomat.
Ia să vedem ce steag este arborat la castel!
A aflat Cornelia că atunci când regina se află în castel se arborează steagul reginei, iar când aceasta pleacă se arborează drapelul Marii Britanii. Acum e ridicat un drapel pe care nu îl recunosc, dar sigur nu e cel al Marii Britanii. Trebuie să fie steagul reginei și înseamnă că regina este acasă!? Ce onoare pe noi, să vizităm Castelul Windsor chiar când regina se află în castel. Dacă ne întâlnim cu ea?! E posibil ca în timpul weekend-ului regina să își petreacă timpul în această reședință.
Hai să intrăm! Este o mică coadă. Să vedem dacă funcționează opțiunea "fast-track"! Nu prea! Nu avem fast track pentru London Pass. Cred că avem această opțiune activă pentru alte atracții turistice, nu și pentru Castelul Windsor. Nu face nimic! Stăm la coadă. Oricum Tizu ar fi trebuit să stea la coadă, căci nu avea London Pass. Și nici coada nu e prea mare. În 10 minute eram în curtea castelului.
În timp ce ne plimbam pe culoarele castelului, observăm la un moment dat cum afară părea că se dezlănțuise stihia. Parcă la intrare era soare, iar acum ningea cu vânt puternic. La ieșire ploua liniștit, că nici de umbrelă nu era nevoie.
Că bine zice Tizu: în mai puțin de 1 oră s-au succedat toate cele 4 anotimpuri pe care le cunoaștem noi.
Când am terminat turul, deja se închiseseră casele de bilete și nu mai era permisă intrarea.
Uite ce bine ne-am încadrat! Mergem să luăm un suvenir și apoi facem o mică pauză în părculețul de joacă, căci așa îi promisesem lui Răzvan. Și el nu uită nimic, mai ales pentru că parcasem mașina chiar lângă părculeț.
Și uite-așa se încheie weekend-ul! Acum trebuie să predăm mașina și să ne relaxăm un pic.
