A cam venit iarna la munte și pe lângă asta se anunță și vreme cam instabilă în acest weekend. Astfel trebuie să ne îndreptăm atenția spre altă locație, la altitudine mai joasă. S-a legat imediat ideea de Focurile Vii de la Terca - Lopătari. Știam de ceva vreme vrem de această atracție naturală. Însă în urmă cu câțiva ani, când am mai fost prin zonă, drumul de acces spre Terca nu era deloc pentru o mașină joasă, ca a noastră. Și 7 km nu aveam de gând să îi facem pe jos. Eram mult mai statici pe atunci. Acum consider că e o distanță perfectă pentru o plimbare: 1 oră jumate - 2 la dus și încă la fel la întors. Plimbare de relaxare, ce mai încoace - încolo! Mai ales că e mai mult în plan orizontal. Asta ne-am hotărât să facem ori sâmbătă ori duminică. Așa că vineri seara m-am apucat să caut niște informații mai actualizate. Și am descoperit niște articole în care nu se mai zicea absolut nimic de calitatea drumului, ci doar că au ajuns cu mașina până în Terca și că ultimii 7 km de drum sunt neasfaltați. De la puntea peste râu, unde au lăsat mașina, au mai făcut 15 - 20 minute. Am aflat ulterior că sunt vreo 200 m de urcat în altitudine și asta ar însemna cam jumătate de oră pentru cineva cu puțin antrenament.
Până la urmă a rămas să mergem duminică. Și bo, așa îi zice Răzvan străbunicii lui, era prima abonată să meargă. Eu am avertizat-o că e de mers și pe jos. Ea a zis că nu e nicio problemă, rămâne la mașină. Ok!
Pe la 12 și ceva ajungem în Lopătari Urmează într-adevăr 7 km de drum neasfaltat, însă bine nivelat. L-am parcurs fără probleme. La intrare în Terca întrebăm de Focul Viu. Asta ca să fim noi siguri, că erau câteva indicatoare. Bătrânica ne explică să mergem înainte ceva mai mult, până în capătul celălalt al satului. După casa de apă vom găsi o punte peste râu.
Acolo lăsăm mașina și pornim pe jos. Casa de apă urma să fie probabil o construcție albă, ceva mai întinsă, foarte vizibilă din drum. Și apoi am găsit și puntea. În dreptul punții un alt indicator Focul Viu ce ne îndruma să traversăm puntea.
Deci ne-am fi descurcat și fără să întrebăm. Nicio mașină parcată aici. Suntem primii. Pe semne că nu este prea vizitat acest obiectiv.
Acum trecem puntea pe jos și apoi imediat facem stânga. Se pare că este și marcat traseul, cu punct roșu. Nu am întâlnit foarte des marcajul.
Dar harta de pe gps, unde exista și acest traseu marcat, ne-a mai fost de ajutor pe alocuri. La prima bifurcație am fost tentat să o luăm la dreapta, pe varianta mai scurtă, cu toate că ne așteptam să fie mai abrupt. Însă prefer să fie abrupt la urcare decât la coborâre.
După nici 50 de metri ne decidem să ne întoarcem că prea era plini de crengi ce stăteau chiar la nivelul capului. Și săracul Răzvan nu a greșit cu nimic și nici nu prea avea cum să se ferească. Hai că la una te apleci, dar dacă sunt mai multe și mai ai și alternativă, atunci speri ca alternativa să fie mai bună. Ne întoarcem și urmăm celălalt drum. Pe aici e drum de taf, deci e mult mai bun.
Urcăm ușor, ușor. Nici aici nu este prea domoală panta, d-apăi pe partea cealaltă.
Mai facem și câte o pauză. Bo era cât pe ce să renunțe la un moment dat. Dar am stat să ne tragem sufletul și cu sprijinul Corneliei a continuat.
Nu știu cum trecu prin fața noastră o fiară fără să ne observe. Era paznicul unei turme de oi. Dar bine că s-a întâmplat așa, căci nu era deloc sociabil și nu se știe ce scântei ieșeau. Iese în urma lui și ciobanul, care probabil era nevorbit demult și mult s-a bucurat să ne vadă. Cică suntem pe drumul cel bun și mai avem doar puțin. Trebuie ca în dreptul troiței să facem dreapta, mai urcăm un pinten și-am ajuns.
De fapt în dreptul troiței am văzut și marcajul că pornea spre dreapta.
Am ajuns! Am făcut 1 oră până aici.
Și bo este mândră că a reușit să pună piciorul pe aceste meleaguri, pe unde nici nu visa că va ajunge.
Altfel văzuse focurile vii doar la televizor.
Nu știu de ce, dar mă așteptam să fie o suprafață ceva mai întinsă.
A început să picure. Poate ar trebui să pornim la vale. Bine totuși că nu a început ploaia când urcam, că s-ar putea să ne fi întors din drum. Oricum nu plouă cine știe ce. Mai picură puțin, se mai oprește.
La coborâre ne întâlnim cu foarte multe persoane care de-abia urcau. Mergeau când pe arătură, când prin tufișuri. De-abia când ne-au văzut pe noi au ieșit în drum. I-am lămurit noi încotro.
Ajungem înapoi la mașină și vedem că între timp ne-au înconjurat o mulțime de alte mașini. Putem spune că am fost deschizători de drum.
Astfel de focuri vii mai sunt si în județul Vrancea, la Andrieșu de Jos. Pe acelea le-am vizitat în urmă cu mai mulți ani. Mi-aduc aminte de un drum foarte neplăcut, asfalt plin de gropi. Cel puțin când am coborât din mașină eram foarte aproape de zona cu focuri. Iar suprafața nu era cu mult mai întinsă ca aici. Dar poate între timp au asfaltat acel drum.
