Ca și ieri, ne trezim iarăși devreme. Poate am mai întârziat cu vreo jumătate de oră plecarea. Prima țintă de pe listă era Catedrala Saint Paul și aceasta deschidea la ora 8:30. În afară de autobuzul turistic Hop-on Hop-off, care pleacă mai devreme, acesta cred că este cel mai matinal obiectiv.
Învârtim harta de metrou în căutarea celei mai potrivite stații de coborâre pentru Catedrala Saint Paul. Ramona, încă de ieri, nu ne-a lăsat să plecăm de acasă până nu ne-a alimentat cu toate informațiile și cu harta de metrou. Avea și ea un stres, să nu cumva să ne pierdem prin Londra. Nu a fost cazul. Am ales să ieșim la Bank.
Ar mai fi fost stația de metrou chiar St. Paul, dar venind de pe altă magistrală (Northern), am zis să mergem puțin pe jos, în loc să mai schimbăm metroul pentru o stație. De-abia mai vedem la relanti lucrurile pe care le-am văzut ieri din autobuz.
Și chiar nu a fost așa departe.
Am ajuns la Catedrala Saint Paul.
Parcă am presimțit eu ceva, că nu e deschisă astăzi catedrala. Dar nu am vrut să cred, până când nu am verificat și chiar am primit răspuns de la 2 gardieni că astăzi nu se vizitează catedrala. Să revenim mâine! Din nou ni se demonstrează veridicitatea proverbului: "Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg!". Eh, asta e! Bine că mai avem câteva zile de petrecut prin Londra. Trebuie să găsim o altă zi în care să o inserăm în program.
Ne îndreptăm acum pașii spre The Monument. Acesta este Monumentul marelui incendiu din Londra. Aveam inclus în London Pass intrare și aici. Nu prea am înțeles eu inițial ce anume intrare poate fi aici.
Am aflat la fața locului.
Se poate urca sus în turn pentru priveliști. Însă până sus aveam impresia că nu se mai termină scările alea.
Erau niște scări circulare fără pauze intermediare pentru a-ți trage răsuflarea. Ce să zic!? Am transpirat un pic până sus.
Și când am ieșit pe balcon, m-a luat puțin tremuriciul de frig. Am învârtit balconul de jur împrejur pentru a prinde în poză toate direcțiile.
Și apoi să coborâm că nu prea îmi plăcea vântul de aici.
Aș fi crezut inițial că nu sunt prea mult persoane care să urce cele 311 trepte, să mai și plătească pentru acest lucru și nici nu e weekend. Aproape că se adeverise, căci la urcare am fost singuri, însă la coborâre ne-am întâlnit cu mai multe persoane care urcau. Deci m-am înșelat. Și mai mult de atât, nu dădeau semne de oboseală. Britanicii ăștia au ceva condiție fizică, bag seamă. Ieri alergau în parc, azi urcă în turn.
Corneliei nu i-a ieșit numărătoarea la trepte, însă erau pe aproape. La plecare am primit câte o diplomă ca dovadă că am urcat cele multe trepte din Monumentul incendiului. Păi așa ai un motiv în plus să urci!
Să ne continuăm drumul!
Spre Catedrala Southwark.
Aici intrarea este gratuită. Iar dacă ai London Pass, primești gratuit și ghidul.
Pentru un preț suplimentar ni s-a permis să facem poze și în interior.
Și aici am fost foarte impresionați. Poate nu la fel de tare ca la Westminster Abbey, dar putem spune că merită vizitată.
Următoarea atracție de pe listă este HMS Belfast.
Și aici putem intra cu London Pass. De fapt, în majoritatea locațiilor vom intra pe baza acestui London Pass, mai puțin Madame Tusaauds, Acvariul Sea Life, London Eye și Stonehenge, unde urmează a plăti intrările separat.
Aceasta este o navă de luptă care a participat atât în al doilea război mondial, cât și în războiul coreean.
Cred că am petrecut pe aici 1 oră jumate, poate chiar 2. Ne-am plimbat pe fiecare nivel de punte. Am coborât vreo 2-3 nivele și am ajuns chiar și sub linia de plutire. Am urcat apoi vreo 2 nivele mai sus decât nivelul 0, de pe care pornisem, încercând să ajungem cât mai sus. Cred că exista posibilitatea vizitării până la nivelul +5, însă acum accesul părea a fi în reparații.
Am văzut cabinele marinarilor, locul în care își desfășurau activitatea. Și pentru a ne face o idee mai bună despre activități, erau amplasate personaje, precum cele din ceară, care simulau lucrul. Și pentru a intra și mai bine în atmosfera de atunci, totul era acompaniat de sunete și muzică. Panourile de prezentare și ghidul audio ne explica totul cu lux de amănunte.
De aici ne continuăm drumul spre Tower Bridge.
Pe pod accesul pietonal este permis,
sunt curios ce anume primești în plus cumpărând acest bilet de acces. Și am aflat. Urcăm cu liftul la un etaj superior al podului.
Acum suntem efectiv deasupra mașinilor ce traversează podul.
Și unde mai pui că puntea ce ne desparte este transparentă, precum un geam. Răzvan a primit chiar un sticker lipit de fes, pe care scria "I did it!".
Deasupra fiecărui sens de mers este câte o astfel de punte. Pe cea de-a doua am fost chiar încurajați să ne întindem și să privim în oglinda prinsă deasupra.
Peste tot găsești informații despre cum a fost construit podul,
rolul jucat de acesta în istorie
și incidente petrecute de-a lungul timpului.
De asemenea, am văzut etalate foarte multe poze cu alte poduri impresionante din lume.
Și o altă informație prețioasă: programul de ridicare a podului.
Dacă ieri s-a ridicat o dată, data când urma să se mai ridice podul era abia la sfârșitul lunii februarie și apoi tocmai în martie.
Iar la final am fost conduși în locul unde se afla mecanismul folosit pentru ridicarea podului.
Totul este ca un muzeu aici. Mă cam îndoiesc că același mecanism mai este folosit și în ziua de astăzi.
Ne continuăm turul spre London Tower, cetatea de pe malul Tamisei, pentru care Tower Bridge este precum o poartă de acces.
Dacă am ajuns aici înainte de ora 16, este perfect. Era cam ultimul obiectiv de pe listă care avea ora de închidere destul de devreme.
Ne-am plimbat printre ziduri,
pe ziduri,
am intrat în fiecare încăpere.
Nu cred că am lăsat vreun colțișor neexplorat.
Iar la final am privit un filmuleț cu încoronarea reginei. A fost parcă pauza mult așteptată, să stăm jos, undeva în interior. După ce am văzut filmulețul de vreo 3-4 ori, parcă ceva ne îndemna să mergem mai departe. Deja trecuseră vreo 2 serii de oameni care au venit după noi și au plecat înaintea noastră, iar noi tot țineam locurile ocupate. Dar chiar trebuie să mergem? Bine, fie!
Următoarea oprire va fi Shard.
Sperăm ca astăzi să avem mai mult noroc. Și vom merge de data aceasta pe celălalt mal al Tamisei.
Nici dacă aș fi calculat, nu ar fi ieșit chiar așa de bine lucrurile. Am ajuns la Shard înainte de apusul soarelui. De data aceasta nu ne-a mai oprit nimeni, zicându-ne că nu mai au bilete. Ne așezăm la o coadă, nu foarte mare. În vreo 5 minute treceam prin zona de control a bagajelor. Urcăm într-un lift și în nici 10 secunde eram la etajul 36. Ieșim din lift, suntem îndrumați apoi către alt lift. Urcăm alte 32 etaje în alte câteva secunde. Gata, am ajuns sus. De aici mai avem voie să urcăm un singur etaj, pe scări. Accesul până la etajul 72 nu ne este permis. Dar e suficient de sus aici. Priveliștile sunt de vis.
Facem mai întâi turul pe lumină. Apoi cu ultimele raze ale soarelui la asfințit.
Și apoi la lumina artificială a unui oraș care nu doarme niciodată.
Am recunoscut Tower Bridge, London Tower, HMS Belfast,
London Eye,
Catedrala Sf. Paul
și Sky Garden.
Am mai încercat noi să identificăm Buckingham Palace, însă fără succes.
Aseară trebuie să fi fost și mai frumos aici, când s-a ridicat Tower Bridge. Posibil ca ăsta să fi fost și motivul pentru care nu ni s-a permis să urcăm ieri.
De stat aici am mai fi tot stat, dar trebuie să mergem și la British Museum. Acolo urmează să ne întâlnim cu Tizu și cu Adi. Și-așa ne-am cam lăsat așteptați. Oricum, doar vinerea este deschis până mai târziu, respectiv până la 20:30, în restul zilelor ar fi fost deja închis de la 17:30.
Ne-au rămas aproximativ 2 ore pentru a vizita muzeul. Nici 4 ore nu cred ca ar fi suficient pentru a-l parcurge în întregime. Dacă vrei să și stai să contemplezi, să citești toate descrierile, nu-ți va ajunge o zi întreagă și poate ar fi mai bine să îl vizitezi împărțit în mai multe zile. Despre taxa de intrare nu trebuie să îți faci griji, căci intrarea este gratuită.
Pentru timpul ce-l aveam disponibil, am ales să vizităm crema. Acum putem să ne bucurăm de îndrumările lui Adi, care a mai fost de multe ori pe aici și ne poate alege niște zone cu adevărat speciale.
Prima și cea mai importantă zonă a fost Egiptul, unde am fost foarte impresionați de mumiile expuse.
Au urmat apoi și alte regiuni, precum China, India...
Și ni s-a părut că am văzut așa de multe lucruri în aceste 2 ore, de rămăsesem cu impresia că am parcurs tot muzeul. Nu era nici pe departe așa, însă pentru noi a fost suficient. Ce-i drept, având în vedere gratuitatea, aș mai reveni aici, să văd și zonele neatinse prima oară sau chiar pentru a revedea Egiptul, de exemplu.
Doar anunțul de închidere ne-a convins să ne îndreptăm pașii spre ieșire. Și doar după ieșirea pe porțile exterioare ale muzeului ne-am adus aminte să facem o poză pe exterior. Însă odată ieșiți nu ni s-a mai permis intrarea înapoi în curte, nici măcar pentru o poză.
Ne-am bucurat, cu ocazia asta, să ne revedem și prietenii, chiar dacă mai mult fugitiv. Cu Tizu urmează să mergem la plimbare și mâine și poimâine, însă cu Adi s-ar putea să fie singura întâlnire pentru toată șederea noastră la Londra.
Putem spune că și astăzi am avut o zi plină, poate chiar un pic mai aglomerată decât ieri. Lasă că în weekend, adică mâine și poimâine, o să ne mai relaxăm puțin, ne va plimba Tizu cu mașina.
