Oare lista de locuri de vizitat se poate termina vreodată? Nu prea cred. Poate se împuținează cele care să îndeplinească mai multe criterii de căutare, cum ar fi: să fie trasee foarte ușurele, să fie aproape de București astfel încât să te poți întoarce acasă în aceeași zi, să evite tronsoanele de șosea cu trafic aglomerat, să fie cât mai spectaculoase. Când se subțiază lista cu aceste filtre aplicate, mă apuc de noi căutări. Astfel am ajuns să aflu despre traseele din Breaza unde am fost în urmă cu 2 săptămâni și despre obiectivele pe care ni le-am propus să le vedem astăzi. Și în ultimă instanță am putea revizita locuri care ne-au plăcut foarte mult.
Avem pe listă Dealurile din Cornu și Dealurile din Băicoi, iar între ele Podul lui Cuza. Cu ce să începem? De obicei începem cu obiectivul cel mai depărtat, în cazul ăsta ar însemna să le vizităm în ordinea Cornu, Podul lui Cuza, Băicoi. Asta presupune să facem stânga, să ieșim de pe DN1 spre obiectivele 2 si 3 și de asemenea să facem stânga la reintrare pe DN1 la întoarcere de la aceste obiective. Când e foarte aglomerat pe DN1 chiar nu îmi plac deloc aceste manevre de intrare pe DN1. Din acest punct de vedere, ar fi mai bine dacă le-am vizita în ordinea Băicoi, Podul lui Cuza, Cornu. Dar așa e posibil să ne lungim prea mult la început, să ne plictisim, să obosim sau mai știu eu ce și să nu mai ajungem la Cornu. Ca durată trasee, cel mai lung ar fi Cornu, apoi Băicoi și cel mai scurt ar fi Podul lui Cuza. După acest criteriu ar trebui să începem cu Dealurile din Cornu. 2 criterii plasează Cornu pe primul loc, așa vom începe și noi.
Am analizat un pic google maps cu street view. Până la Mănăstirea Cornu este asfalt, e bine. Chiar la intrare în curtea mănăstirii strada este mai largă dându-mi impresia că ar avea scopul unei parcări. Acolo mi-am notat să lăsăm și noi mașina. În continuare spre Crucea din Cornu imaginile street view îmi sugerează că s-ar cam strica drumul, însă faptul că au fost făcute în 2012 îmi lasă speranța că între timp s-a asfaltat tot drumul. Nici drumul ce ajunge la Crucea Cornu pe partea cealaltă nu are asfalt până la capăt, dar tot în 2012 au fost făcute. Aveam să aflu din teren că este asfalt peste tot.
Sâmbătă înainte de ora prânzului pornim spre Mănăstirea Cornu. Parcăm mașina chiar la intrarea în mănăstire, după cum îmi notasem. Zic să trecem prin curtea mănăstirii, căci ieșind pe partea cealaltă am ajunge mai ușor la Fântâna de Piatră. Doar că am zis să nu urcăm pe asfalt, ni s-a părut mai interesant să urcăm pe poteca de pământ,
mai ales că puțin mai sus era și o băncuță amplasată special pentru admirarea peisajului.
Nu aveam de unde să știm că mai sus o să ni se înfunde.
Nu-i nimic, ne întoarcem
și urcăm pe asfalt.
Măcar am văzut și un izvor.
Sus la mănăstire au loc lucrări de primăvară.
Se altoiesc niște arbuști.
Se taie crenguțe de la niște plăntuțe din altă parte a grădinii și se "lipesc" pe acestea din față, apoi se oblojesc rănile cu smoală. Adevărul e că nu am văzut niciodată în direct o astfel de activitate, știam doar teoretic cum se face. Dar de sigilarea zonei de contact cu smoală nu aveam idee.
Am încercat să intrăm în biserică, doar că era închisă.
Cât ne-am mai învârtit puțin, a venit cineva și a deschis.
Drumul spre ieșirea cealaltă ne duce pe lângă livadă. Puțin mai departe se vede o mașinărie. Curiozitatea lui Răzvan ne face să ne apropiem. Nu aveam idee ce este. Nici acum nu prea știu ce este, am putea spune ce ne-am imaginat noi a fi. Ceva care despică lemnele...
Ieșim din curtea mănăstirii,
nu mergem mult și ajungem la Fântâna de Piatră.
Continuăm spre Crucea din Cornu. Urcăm puțin pentru a ajunge la drumul principal.
De aici începe Plaiul Cornului spre cruce.
Înapoi spre parcare ar fi strada Topșenilor?
Urmăm un drum asfaltat îngust.
Mai observăm câte o cruce veche de piatră.
Apoi ieșim într-o deschidere. În vale cred că se poate admira Breaza.
Continuăm tot pe asfalt,
trecem pe lângă Cabana 2 Bujori.
După următorul viraj spre dreapta începe să se vadă Crucea din Cornu, tocmai când întreba Razvan cât mai avem.
Văzând poza, cineva s-a mirat: "Cum!? Nu sunteți la munte, la zăpadă?". Dar avem în spatele pozei muntele cu zăpadă. Adevărul este că ne-a trecut prin cap, după ce am trecut de Ploiești și am văzut crestele înzăpezite. Chiar a zis Cornelia să mergem la zăpadă și am stat puțin pe gânduri. Dar mă simțeam așa fără plan și trebuia să încropesc unul într-un timp extrem de scurt. Unde să mergem la zăpadă? Baiului, Bucegi? Dar avem îmbrăcăminte pentru zăpadă? Ia stai puțin, hai mai bine să ne ținem de planul inițial! Data viitoare să am grijă să fac și plan de rezervă, cum de altfel am mai făcut și altă dată.
Pe delușorul din dreapta mai putem vedea încă o cruce de piatră.
Și am ajuns la Crucea din Cornu.
Băncuțele acestea sunt special amplasate ca să poți admira priveliștea.
Chiar și două mi se par cam neîncăpătoare pentru câți turiști s-ar putea perinda pe aici într-o zi de vară.
Dacă în fața noastră se întinde orașul Breaza,
atunci pe undeva pe dealurile vis-a-vis de noi am fost în urmă cu 2 săptămâni. Ah, da, uite Crucea din Breaza!
Trovanții nu aveam speranțe să îi putem repera, dar uite că se poate observa Crucea Eroilor din Breaza.
Dar oare drumul ăsta unde s-o continua, căci văd oameni venind. Ce-ar fi să ne aventurăm și noi pe el, că doar avem timp suficient și vremea este perfectă de plimbare.
Ne oprim mai întâi să măsurăm vârsta unor copaci tăiați.
Mai admirăm creațiile primăverii.
Apoi începe urcușul.
Zic să urcăm până în cel mai înalt punct, ca să pară că am ajuns pe un vârf. Nu e mult de mers, doar scâncetele sunt multe...
Ne mai distrage atenția câte un fluturaș.
Mai descoperim un monument.
Printre crenguțele golașe se poate observa crucea, de unde am pornit nu cu mult timp în urmă.
Și ajungem pe vârf. Gata, ne putem întoarce.
Altă viață la vale.
Nici nu am simțit când am ajuns la mașină, nu s-a mai auzit niciun miorlăit.
Hai că mai avem și timp și chef de plimbare. Pornim spre Podul lui Cuza.
Nu auzisem de acesta până de curând. Chiar îmi ziceam în minte, trebuia să se dărâme ca să aflu despre el?! Acest pod a fost construit în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, că doar nu degeaba se numește Podul lui Cuza, și făcea legătura între localitățile Câmpina și Bănești. Pe vremea aceea era singura cale de trecere peste râul Doftana, DN1 urmând a fi construit mult mai târziu. Am aflat că în anul 2014 a fost destul de serios avariat, iar în ianuarie 2021 deschiderea aflată deasupra albiei minore a râului Doftana s-a dărâmat complet. Mi se pare ciudat că podul nu a fost niciodată inclus pe lista monumentelor istorice. Dacă în 2014, s-a luat decizia construirii de la zero a unei pasarele pietonale metalice,
în locul reparației și consolidării podului istoric,
era de așteptat că la un moment dat se va întâmpla și prăbușirea lui în totalitate.
Bine a observat Cornelia, bolta tronsonului prăbușit este mult mai lungă decât celelalte.
Cred că și acesta ar fi putut fi un motiv pentru care a ales să se dărâme acea arcadă.
Chiar și cu cât a mai rămas în picioare, tot consider că podul acesta are o mare valoare istorică, arhitecturală și merită vizitat. Unde mai pui că acesta a fost primul pod de piatră construit în Muntenia.
Continuăm și spre ultimul obiectiv de pe listă. Obiectivul de pe "frontispiciu" ar fi să vedem Crucea de pe Dealul Țintea, însă în plan secund ar fi să analizăm o sondă de petrol din apropiere, căci dealul acela este înțesat cu astfel de sonde. Îmi notasem coordonatele unei biserici din apropiere, ca punct de reper. Găsim o loc mai larg, unde să lăsăm mașina și pornim în continuare pe jos.
Oricum doar până aici fusese asfalt, de acum urmează macadam. Hai că nu mergem mult și vedem în stânga noastră crucea, doar că era un pic cam sus, cu alte cuvinte mai avem ceva de urcat.
O linie dreaptă lungă, o curbă la 180,
o altă linie dreaptă lungă și încă o curbă largă și am ajuns.
Acum să vedem încotro pornim către o sondă. Poate ar fi fost bine dacă îmi notam coordonatele câtorva sonde. Dar nu știu ce a fost în capul meu. Mă gândeam oare că de aici de sus le vom vedea pe toate și vom alege spre care să ne îndreptăm?! Alegem o direcție, dar câinii ce păzeau o turmă de oi m-au convins să facem cale-ntoarsă. Cu coada-ntre picioare mă opresc să mai fac o poză la peisaj. Urc puțin mai sus pe deal să se vadă mai bine. Și ghici ce descopăr eu dincolo de deal! O sondă!
Și încă una! Hai să mergem să vedem una de aproape!
Hai să o vedem și pe cealaltă de aproape!
Ia uite încă 2 mai jos! Și încă 3 mai departe, peste vale!
Nu îmi aduc aminte să mai fi stat așa aproape de o sondă să o analizez ce și cum face!
Ne rămâne temă pentru acasă să vedem cum funcționează aceasta mai în detaliu.
Hai că am bifat-o și pe asta. Și ne-am încadrat și foarte bine în timp, ne întoarcem și până la ora 20 acasă.
