În urmă cu 2 săptămâni am fost la săniuș la Azuga. Când am ieșit cu sania din scara blocului, aveam impresia că toți oamenii se uită un pic ciudat la noi. Unde vrem noi să ne dăm cu sania pe vremea asta? Era un soare și o căldură afară... Dar ei nu știu oare că la munte încă mai este zăpadă. De fapt nici eu nu sunt foarte sigur dacă e zăpadă prin orașe, pe străzi, însă știu sigur că este zăpadă pe pârtii, căci m-am uitat pe camerele online. Și nici nu ne trebuie mai mult. Când am depășit orașul Ploiești, continuând pe DN1 spre Valea Prahovei, m-aș fi așteptat să văd în zare munții înzăpeziți. Însă nu prea a fost așa. Mai multă zăpadă am văzut pe creste când am fost în toamnă pe Poteca Regală și când am fost la Lacul Bolboci. Și într-adevăr era zăpadă doar pe pârtii. Dar ne-am făcut damblaua să ne dăm cu sania. Și am făcut-o într-un mod inedit, la 11 grade Celsius.
Astăzi ne-am propus să vizităm Dealurile din Breaza. Este prima oară când ne îndreptăm spre Breaza pentru o drumeție. De data asta din depărtare vedem creste mult mai înzăpezite decât în urmă cu 2 săptămâni. Ai spune că suntem în contra timp. Când mergem la săniuș nu avem zăpadă, iar când mergem în drumeție avem. Oricum, zăpada este sus pe crestele înalte, noi ne vom plimba pe la altitudini mult mai mici. Deci nu trebuie să ne facem probleme în privința asta, cu toate că Răzvan s-ar bucura dacă ar avea din ce să facă bulgări de zăpadă.
Am auzit că au fost marcate niște trasee cu pornire din Breaza. Și ce obiective am avea? Păi ar fi Crucea Eroilor și Trovanții. Până acum știam doar de existența Trovanților de la Costești din Vâlcea și a Trovanților de la Bozioru din Buzău. Cred că și Râpa cu Păpuși, unde am fost cu mult timp în urmă, tot un fel de trovanți reprezintă. Dar ne bucurăm să mai descoperim locuri noi. Le-am pus pe lista "De vizitat", în așteptarea momentului potrivit.
Vineri seara ne face Răzvan planul pentru weekend. Ne zice într-un mod imperativ că sâmbătă mergem la munte. Am rămas un pic mirați. Cum de?! Dar să nu ne punem prea multe întrebări, mai bine să ne bucurăm.
- Dar, tati, mâine plouă, însă duminică e vreme frumoasă, nu vrei sa mergem duminică la munte.
- Ba da.
Și așa a rămas.
Sâmbătă am compus niște track-uri gps, ca să nu ne rătăcim pe drumul spre Crucea Eroilor de la Breaza. În ceea ce privește Trovanții, aceștia sunt chiar lângă drumul de mașină și nu sunt chiar așa ușor de ratat. Am notat coordonatele la câteva posibile locuri de parcare și eu eram gata de plecare. Nu știam cât de greu accesibil ar fi drumul dinspre Breaza spre Trovanți. Dacă street view-ul se întrerupe înseamnă că pot apărea surprize pe strada respectivă. Din acest motiv mi-am notat un loc posibil de parcare în Breaza. Până la urmă nu ar fi chiar așa mult de mers pe jos nici de acolo.
Duminică pe la ora prânzului pornim spre Breaza. Într-o oră și jumătate suntem ajunși. Ultimul tronson de drum, cel care lipsea de pe street view, are traverse de beton în zonele de urcuș accentuat. Și se urcă binișor. Fără probleme am ajuns la coordonatele notate, cele chiar de unde pornește track-ul gps. Pe partea stângă mai era oprită o dubiță a căror pasageri se curățau după o tură cu enduro. Noi oprim în următorul refugiu pe partea dreaptă. Gata, acum continuăm pe jos.
De aici nu este traseu marcat, însă am ales și eu varianta cea mai scurtă pentru care am putut găsi un track gps.
Poteca este vizibilă,
însă se bifurcă de câteva ori și nu prea se suprapune cu track-ul notat.
Dar ne descurcăm.
Ne întâlnim cu traseul marcat cu bandă galbenă.
Acesta vine cel mai probabil din Breaza și este mult mai bătătorit decât al nostru.
Îl vom urma și noi spre stânga, căci sigur ne va conduce la Crucea Eroilor.
Ajungem numaidecât.
Nu îmi aduc aminte să fi parcurs vreun alt traseu mai scurt ca acesta. Fie el și așa de scurt, Răzvan tot a avut timp să se plângă puțin că a obosit.
La Crucea Eroilor am fost surprins să mai întâlnim un grup de bucureșteni.
Tot așa ca noi, fugiți de acasă doar pentru 1 zi și căutând variante de a evita aglomerația de pe Valea Prahovei. Măcar până aici se merge pe două benzi. Ei au urcat însă pe alt traseu nemarcat și s-au cam rătăcit. Cică s-au luat după gps și i-a cam păcălit. După ce s-au învârtit în cerc și s-au înglodat peste poate, au reușit să ajungă la destinație după îndrumările unui localnic. Noi n-aș putea spune că am rătăcit drumul. Și nici nu ne-am înămolit prea tare. Dar n-aș putea să le explic pe unde am urcat, că nu am puncte de reper, iar în poteca marcată am ajuns ieșind dintr-un lăstăriș. Oricum ei nu aveau nevoie de îndrumări, căci se puteau întoarce pe drumul pe care au venit, drum pe care îl cunoșteau. Având în vedere că următoarea noastră țintă sunt Trovanții, iar ei de acolo au urcat, cred că am putea noi să îi însoțim la coborâre. Dar până atunci să facem vreo 2 poze.
Traseul marcat cu bandă galbenă se continuă, alături de bandă roșie, care abia acum începe.
Lumea s-a ridicat în picioare, sunt pregătiți să pornească la vale. Nu vrem să îi ținem pe loc. Dar înainte vor să le facem câteva poze cu toată gașca la cruce. Nu prea mai găseau niciun telefon cu baterie. M-am oferit să le fac poză cu telefonul meu. În ultimă instanță cred că ar fi acceptat și varianta asta, dar au găsit până la urmă un telefon cu 17% baterie, numai bun să facă câteva poze. Profităm de ocazie să ne facă și nouă altcineva vreo 2 poze.
Acum suntem cu toții gata de plecare.
Nu mergem mult și părăsim marcajele, noi la stânga, cele 2 marcaje la dreapta.
Unde or duce nu știu, dar cel puțin cu unul din marcaje aveam să ne întâlnim mai jos, prin apropierea Trovanților. Posibil ca acest marcaj să ocolească ceva mai mult și să se întoarcă pe drumul de mașină, dar nu știu cu siguranță. Poate oi găsi vreo hartă a traseului pe undeva până la urmă.
Mai găsim o bifurcație. La stânga un drum printre copaci, mai puțin umblat, iar la dreapta, pe la luminiș, o potecă mai bătătorită. Acum părerile sunt împărțite, unora li se pare traseul prin pădure mai accesibil, altora celălalt li se pare mai puțin abrupt. În față, pe deasupra vegetației putem vedea dealul cu Trovanți, căci are un drapel în vârf.
Deci, cel mai probabil ambele variante ne vor duce tot acolo. Pornim spre dreapta până la urmă și nu după mult timp ajungem la drumul de mașină.
Chiar e plăcut să mergem însoțiți de oamenii ăștia.
Chiar dacă par ceva mai în vârstă decât noi, sunt plini de viață. Au găsit un petec de zăpadă și s-au apucat să se bulgărească și să se mozolească... Foarte tare!
La Trovanți ne luăm la revedere,
căci noi vrem să îi admirăm pe-ndelete,
de jur împrejur.
Nu că ar fi așa mare dealul cu Trovanți,
căci în 5 minute i-am dat un tur cu tot cu poze.
Ne bucurăm să descoperim că aici există și un panou informativ.
Iar traseul bandă roșie este destul de cuprinzător, trecând atât pe aici, cât și pe la Crucea Eroilor:
Vârful Crucii - Pădurea Proviței - Vf. Țiglei - Vf. Stânei - Vf. Ducului - Trovanți - Sat Ograda - Vf. Gurga Mare - Crucea Eroilor - Izvor apă sulfuroasă - Centru
Și-acum încotro?
Că ar mai fi timp de ceva, dar nu am pregătit nimic. Lasă, că ne rămâne timp să răscolim nisipul, că doar nu și-a luat degeaba Răzvan ustensilele de explorator.
Pe drum spre mașină ne mai întâlnim încă o dată cu partenerii noștri de drum. Eram puțin mirat că nu plecaseră încă. Pe semne că le-a luat ceva mai mult timp igienizarea... Imediat ajungem și noi la mașină și ne instalăm la joacă în pământul nisipos.
Abia după ce ne plictisim, pornim spre casă. Și chiar ajungem pe lumină acasă, ca niciodată...
