Fetele s-au trezit mai devreme să meargă în vizită la Cetatea Râșnov. Noi suntem, ca de obicei, pe viteza "cu încetinitorul". Cred că am găsit motivul perfect să mai lenevim puțin, ne ascundem pe după bebe. Ne-am trezit un pic mai târziu și până ne-am dezmeticit și până ne-am făcut bagajele să plecăm, ele s-au și întors. Ne-am îmbarcat și am plecat în direcția Porumbacu de Sus. Acolo urma să înnoptăm. Nu aveam nicio listă de obiective pentru ziua de azi. Om găsi noi ceva pe drum care să ne facă cu ochiul. La pensiune am avut în cameră mai multe surse de informare despre obiectivele turistice din județul Brașov și din toată țara. Așa că îmi făcusem o oarecare idee despre ce aș vrea să vedem azi în drumul nostru. Îmi notasem câteva: Templul Ursitelor din Şinca Veche, Cetatea fortificată din Ghimbav și mai aveam eu pe listă una care mi-o notasem cu altă ocazie, Biserica Cisterciană din Cârța. Pe toate acestea le-am ales pentru că mi-au plăcut cum arătau în poze. De fapt, majoritatea obiectivelor le aleg bazându-mă pe acest criteriu. Ce înseamnă imaginea asta?! Imaginea de prezentare e cea care vinde. Dacă le vedeam pe toate astea azi eram mai mult decât mulțumit.
Am plecat la drum. Bună treabă au făcut ăștia cu indicatoarele spre obiective. Într-un giratoriu foarte traficat am observat un astfel de indicator spre Cetatea fortificată din Ghimbav. Nu am stat pe gânduri: După el! Însă fetele cu mașina din spate nu au prins imediat loc să intre în giratoriu și ne-au pierdut urma. Bune și telefoanele astea la ceva.
Mergând mai departe spre Sibiu, la fel, am văzut spre stânga un indicator spre Mănăstirea rupestră Șinca Veche. Îmi sună cunoscută localitatea Șinca Veche, parcă îmi notasem ceva despre ea, dar nu îmi aduc aminte de vreo mănăstire rupestră. Și totuși îmi sună bine acest rupestru. Hai să mergem!
Asta e mănăstirea.
Simpatică și localizarea magazinului bisericesc.
Hai să vedem și grota.
Asta seamănă foarte mult cu pozele văzute cu Templul Ursitelor.
Spirala asta este inconfundabilă.
Nu mai încape nicio îndoială. Templul Ursitelor este unul și același lucru cu Mănăstirea Rupestră Şinca Veche.
O rază de soare pătrundea prin spirală, trecea prin "gaura cheii" și lumina locul de rugăciune.
O chestie care să dea apă la moară celor superstițioși: când încercam să fac poze cu telefonul la spirală, îmi tremura imaginea precum în filmele alea cu case bântuite. Trebuie să fie vreun câmp electromagnetic care îmi bruiază telefonul. Se pare că telefonul Adrianei nu face așa. Uite o metodă de a compara valoarea telefoanelor.
Nu eram singuri aici. Era o familie venită de ceva vreme și care nu se mai dădea dusă, parcă voiau să prindă toată lumina din templu. Și noi tot așteptam să se elibereze terenul să facem și noi o poză. Numai bine, când s-au hotărât să plece, au venit alții.
Și pe Izvorul Buna Vestire, de la intrarea în grotă, au pus stăpânire uniia.
Să ne continuăm drumul. Am mai făcut o pauză de senviș, tot așa, datorită unui indicator, și la Biserica fortificată Șercaia.
Vis-a-vis de biserica fortificată mai este Biserica Sfântul Nicolae, ce datează din 1925.
Ne apropiem de drumul spre Transfăgăraşan, trebuie să vedem un indicator spre Cârța. Aveam impresia că va fi spre stânga. Dar nu, aceea spre stânga, către Transfăgăraşan, era Cârțișoara. Hm, ce mi-e Cârța, ce mi-e Cârțișoara?! Mama și puiul. Dar Biserica cisterciană este în Cârța.
Nu prea mă încântă pe mine să sun la numere de telefon să deranjez oamenii de la masă sau mai știu eu în ce ipostază îi prind, să vină să îmi arate mie o biserică. Și aici, la fel, poți vizita, dar nu e nimeni să-ți taie bilet la intrare, iar dacă vrei cu adevărat, sună omul să vină de acasă, că altfel te poți uita doar peste gard.
Următoarea oprire: Porumbacu de Sus. O cabană din lemn, între 2 șipote, la intrarea în pădure. O locație superbă.
Stăteam afară și admiram Vârful Negoiu.
Undeva acolo în depărtare parcă ghiceam prezența Cascadei Șerbota.
Parcă îmi venea să trag o fugă dimineață până la Cabana Negoiu, mai mult pentru Cascada Șerbota, decât pentru cabană în sine. Chiar am tras o fugă să identific traseul și să estimez cam cât ar dura.
Mi-ar lua vreo 4 ore dus, alte 4 la întors. M-aș întoarce pe la 2 după amiază, dacă aș pleca la 6 dimineața. Cam târziu, având în vedere că trebuie să ajungem și la Arieşeni a doua zi. Dar apoi cam pe fugă. Și plec eu singur așa!? Fără Cornelia și fără bebe?! Urletele de lup m-au ajutat să iau mai repede o decizie.
După lăsarea nopții am reușit să identificăm locația Cabanei Negoiu, care își aprinsese felinarele.
A doua zi dimineață am aruncat o ultimă privire spre Negoiu și am plecat.
Asta ce-o mai fi?!
Să fie oare Căsuța de turtă dulce?! Nu am fost chiar așa curios să mă apropii, de teamă că va ieși vrăjitoarea cea rea...
Pe drum am identificat Piatra Boului, Piatra Varului și Piatra Corbului, dar nu am oprit să le vizităm. Păreau a fi trasee de câte jumătate de oră pentru fiecare.
De asemenea, am identificat pe unde trebuie să mergem spre Detunate, în cazul în care ne vom hotărî să le vizităm, așa cum ne-a sugerat Anca.
Am mai pus ochii și pe o mocăniță. Nu știam de existența ei. Cine știe, poate o introducem și pe ea în program cumva.
Următoarea oprire: Arieșeni, Cabana Montana, acolo unde ne place nouă cel mai mult. Aici urmează să ne petrecem următoarele 4 zile.
