Mi-am propus să vizităm cel puțin câte un vârf din fiecare masiv muntos, de preferat să fie cel mai înalt. A venit rândul Munților Căpățânii. Mai întâi am căutat cel mai înalt vârf. Nu a fost chiar greu să aflu că acesta este Vârful Nedeia. Apoi am continuat să văd de trasee. Aici nu a mai fost chiar așa ușor. Nu prea am găsit foarte multe surse care să facă referire la trasee turistice. Înțelesesem că de la Lacul Balota se poate ajunge pe Vârful Nedeia parcurgând un traseu de dificultate mică într-un timp destul de lung, în 4-5 ore. Pe hartă însă nu prea găseam exact pe unde este acest traseu. Măcar până la Lacul Balota era destul de clar că se merge pe un drum forestier destul de bun, pornind din comuna Vaideeni. Vâlcea se laudă cu îngrijirea drumurilor forestiere pentru a facilita accesul turiștilor în munți folosind orice mașină, contra unei taxe de acces. Când ne-am hotărât să facem traseul, am revenit asupra studiului și am încercat să îl compun din elementele descriptive găsite aici. Îmi era clar cum ajungem din Vaideeni la Lacul Balota și apoi de la Refugiul Cășăria pe Vârful Nedeia, puțin mai în ceață îmi era cum vom face legătura între Lacul Balota și Refugiul Cășăria. Cu denumirile sunt un pic nedumerit, c-o fi Cășăria sau Cășeria, c-o fi Vârful Nedeia, Nedei sau Nedeii, apoi cu Vaideeni nu prea mi-e clar de ce ziceam Văideeni. Am căutat nedeie în dicționar și am găsit loc (plan) pe vârful unui munte, fără păduri, acoperit cu pășuni întinse. Sensul acesta se cam potrivește, cam așa este și nedeia noastră de astăzi. Am mai găsit sensul de petrecere câmpenească și încă unul care aproape le înglobează pe cele 2 anterioare, respectiv o sărbătoare ce se realiza pe vârf de munte, unde se adunau oamenii din regiunile alăturate pentru a face schimb de mărfuri. Comparând cu denumirile pentru cele mai multe vârfuri muntoase întâlnite, cred că cel mai potrivit ar fi Nedeia, adică singular nominativ articulat.
Mămăița este tot timpul pregătită de plimbare, căci trebuie să rămână cineva și cu Răzvan, când avem de făcut trasee lungi, că în cazul de față nu putem spune că e traseu dificil. Găsisem pe booking cazare chiar în Vaideeni, lucru care ne bucura, căci am avea mai puțin de mers cu mașina și această economie ne permitea să adăugăm o marjă de timp traseului de mers pe jos. Doar că proprietara pensiunii din Vaideeni a cam încurcat borcanele când și-a postat locația de cazare pe booking și ajunsese să aibă întreaga locație închiriată de mai multe ori fix pentru același interval de timp, ca și cum ar fi avut mai multe locații de cazare. Am făcut sesizare la booking și acum așteptam soluționarea. Însă nu prea se mișcau cu talent, era deja vineri și trebuia să pornim spre Vâlcea, căci seara urma să ne cazăm, însă locul unde urma să dormim era incert. A fost nevoie să mai contactez încă o dată booking, să primesc aprobarea să îmi fac altă rezervare, pe care să o plătesc, chiar dacă era mai scumpă, urmând ca ei să o anuleze pe cealaltă și să primesc ulterior diferența în contul meu de pe booking, după ce le voi trimite dovada plății la noua locație de cazare. Gata, ne vom caza la Băile Olănești și suntem gata de a porni la drum. Vom avea aproape 1 oră în plus de mers cu mașina la dus și altă oră la întoarcere, dar ne putem încadra.
Ne trezim sâmbătă dimineața puțin mai devreme
și pornim spre Lacul Balota pe la 7 jumate. După vreo 50 de minute ajungem în Vaideeni, urmează forestierul. Când e vorba de a merge pe drumuri forestiere tot timpul am emoții. Cele mai recente informații despre acest forestier erau din anul anterior, dar m-am mai liniștit cand am citit articolul Alexandrei, aflând astfel despre starea forestierului spre Vârful lui Roman. Astfel aveam plan de rezervă, dacă nu ne plăcea forestierul spre Lacul Balota. Dar nu a fost cazul. Cei 16 km de drum forestier erau într-o stare destul de bună și nu am întâmpinat dificultăți. Mare parte din drum merge pe valea unui râu. Dacă mergi prea mult în plan orizontal, fără să câștigi în altitudine, începi să îți pui problema cât de abrupt va fi mai încolo, căci de urcat tot trebuie să urce la un moment dat. Cred că ultimii 4 km i-am parcurs într-un urcuș continuu și pronunțat, iar starea drumului nu mai era la fel de bună ca porțiunea anterioară. De fapt schimbasem forestierul și la schimbarea denumirii drumului forestier s-a schimbat și calitatea lui. Dar a fost ok. Am ajuns la Lacul Balota puțin înainte de ora 9.
Nu mai e nimeni pe aici. Parcăm mașina în fața cabanei.
Îmi imaginez că vor veni destul de multe mașini pe aici,
așa că o parchez gândindu-mă cum ar fi mai eficient să încapă cât mai multe mașini.
De aici pe jos!
Marcajul cruce roșie vine din Vaideeni și continuă pe Drumul forestier Căpățâna spre Vârful Balota și Vârful Căpățâna.
Puțin mai încolo virează spre stânga marcajul punct roșu spre Vârful Nedeia, indicatorul ne zice că avem în față un traseu de 5 ore.
Pare foarte bine delimitată și evidențiată rețeaua de drumuri forestiere, în față marcajul cruce roșie continuă pe forestierul Căpățâna,
iar noi vom merge pe Drumul forestier Pârâul Sec.
În scurt timp putem privi de sus locul de unde am plecat.
Chiar dacă la început nu ne-ar fi dat de înțeles acest lucru, și acesta pare un drum forestier destul de bun.
Mai un loc de popas,
mai o frăguță,
mai o panoramă.
Mergem pe Cheile Luncavățului.
Dar unde o fi cascada asta, Cascada Miorița?
Asta să fie oare!?
Sau poate asta?!
La un moment dat marcajul pare să părăsească forestierul, spre stânga, dar nu prea mi-e clar cum și încotro. Cert este că pe bolovanul ăla dincolo de pârâu este desenat marcajul alături de săgeți îndoite.
Mai facem totuși câțiva pași pe noul forestier, căci doar ce intram pe Drumul Forestier Coasta Lacurilor,
gândind că și acesta tot pe la Cășăria ar trebui să ajungă. Și chiar înainte de pod observăm că marcajul se continuă și pe aici,
așa că preferăm să urmăm forestierul.
Chiar dacă am avea mai mult de mers, măcar e mai lejer. Abia acasă, când am privit această poză, am observat că deasupra scrie "AUTO", trag concluzia că pe aici pot merge mașinile ca să ajungă în același loc în care ajunge marcajul punct roșu doar pentru picior. Deci nici nu mi s-a părut că marcajul punct roșu traversa albia râului și continua brusc în sus.
Ajungem într-o deschidere largă, unde se intersectează mai multe drumuri forestiere. Aici pare a fi un pas. Un bărbat aștepta liniștit pe marginea drumului. Mă macina curiozitatea ce așteaptă, așa că îl întreb. Era culegător. Împreună cu mulți alții erau alocați când la cules ciuperci, când la cules fructe de pădure. De data asta mergeau la ciuperci.
Urmăm forestierul spre dreapta și după Stâncile Stroieștilor,
ajungem la Refugiul Cășăria.
Aici aglomerație mare.
Unii s-au cazat la cort.
Sper să nu aibă nevoie a dormi în refugiu niciun munțoman în seara asta, căci nu știu dacă ar avea loc. Sau poate or avea noroc căci: "nu blocăm refugiul dacă suntem cu mașina".
Am mers până aici destul de fluent, fără prea multe opriri și am făcut cam 2 ore jumate. Nu mi se pare puțin, mai ales că pe următorul indicator cu Vf. Nedeia scrie 3 ore.
Iar spre Lacul Balota scrie 2 ore.
Asta este posibil, căci e la vale.
După ce mai mergem 10 minute întâlnim un indicator pe care scrie Vf. Nedeia (2 ore).
Ah, se mai schimbă și marcajul. Până acum era bandă albastră, acum e punct albastru. După alte 45 de minute am ajuns să mai avem 1 oră până la Vf. Nedeia, dar pe cruce albastră.
După alte 20 de minute un nou indicator ne spune că mai avem 20 de minute până pe Vf. Nedeia pe marcaj punct roșu.
Înseamnă că e acela din față.
În 10 minute eram sus.
Aș fi crezut că vom găsi aici un panou pe care să scrie numele vârfului pe care ne aflăm, mai ales că e cel mai înalt din masiv.
Cornelia se apucă să scrijelească pe o piatră Nedeia,
măcar să se înțeleagă din poze unde am fost.
Frumoase priveliști!
Pauză de masă și hai înapoi! Dar înainte de asta să mai admirăm puțin.
Acolo cred că este o mănăstire. Mai în stânga pare a fi o stațiune turistică, cred că este Vârful lui Roman.
Planul de rezervă ne-ar fi dus acolo, dar lasă că poate mergem mâine și cu Răzvan și mămăița. Iar masivul din fundal ce să fie, ce să fie? Trebuie să fie Buila Vânturarița! Spintecătura aia din mijloc trebuie să fie Curmătura Builei.
Dar asta de unde a mai răsărit!?
Că nu o observasem până acum. Îmi aduc aminte că scria 0% șanse de ploaie pe prognoză. Dar poate nu ne-om intersecta cu ea.
Și nu ne-am intersectat.
Lung e drumul la întoarcere!
Un convoi de mașini de teren sănătoase cu numere de Polonia ne vizitează meleagurile acestea.
De aici am putea urma traseul de creastă spre stânga. Cel mai apropiat vârf cred că este Vârful Balota.
La baza acestui urcuș este un izvor unde erau adunate multe mașini și când am urcat, acum sunt altele.
Este cam punctul maxim până unde ai putea ajunge cu o mașină normală.
Continuăm spre Refugiul Cășăria. Aici suntem curioși pe unde ne îndrumă indicatorul cu marcaj punct roșu. Nu prea se vede pe unde merge traseul marcat, dar am zis să încercăm să îl identificăm. Am coborât puțin pe povârniș, apoi vedem spre dreapta că se face o potecă printre copaci, cam prin spatele refugiului.
Parcă se vede un marcaj foarte vechi. Înseamnă că pe aici trebuie să fie.
Adevărul e că poteca asta pare mai interesantă decât a merge pe drum forestier. Nu cred că a mai trecut nimeni de multă vreme pe aici, căci bălăriile sunt cât casa. În plus găsim și multe tufe de afine și frăguțe cu fructe mari și gustoase, adică nici ursul nu a mai trecut demult.
Sau poate și le-a păstrat pentru o ocazie specială și s-ar putea supăra dacă ne găsește că am intrat în cămara lui. Ușor, ușor pătrundem din ce în ce mai adânc în pădure.
Teama de posibilitatea întâlnirii cu ursul devine din ce în ce mai puternică, însă nici nu ne vine să lăsăm fructele astea așa îmbietoare. La un moment dat ne hotărâm să strângem și pentru Răzvan.
Dac-ar fi să strângem toate fructele ne-ar prinde cu siguranță întunericul. Hai să ne limităm la a strânge doar frăguțe, că afine întâlnim mult mai des decât frăguțe. Dar chiar și acestea ne consumă mult timp. De multe ori ni se întâmpla să călcăm pe crenguța cu fructe și chiar să stâlcim câteva, nevăzându-le sau neavând efectiv unde să călcăm în altă parte. Foarte ciudat, dar m-am bucurat când am ajuns din nou la forestier, pentru că nu ne înduram să lăsăm neculese frăguțele alea gustoase, dar trebuia totuși să mai ajungem pe lumină la mașină.
Oare pe unde s-o continua traseul marcat, cel prin pădure!? Nu văd niciun indicator. Cred că ar trebui să mergem puțin în dreapta, adică pe forestier înapoi spre Cășăria, dar nu eram foarte sigur. Nici chef de a cerceta nu mai aveam. Am zis să mergem pe forestier, este mai lesne, chiar dacă mai lung. Ne-a ajuns un pic oboseala și cred că ne prinde bine un drum care să ne solicite mai puțin atenția.
Uite pe acolo pare să fie coborârea și cred că pornea, după cum bănuiam, puțin mai înapoi, spre Cășăria.
Ne întâlnim cu vreo 2 bicicliști. Unul din ei, ceva mai în vârstă, urca mai agale. În dreptul nostru simți nevoia să facă o pauză și profită de ocazie să intre în vorbă. Era curios unde am fost. Tare se miră când auzi că am mers pe jos de la Lacul Balota până pe Vârful Nedeia, căci nu mai văzuse de multă vreme oameni care să facă drumeții în zonă. Adevărul este că nici noi nu cred că am mai face încă o dată acest traseu. Cel puțin partea de la Lacul Balota până la Refugiul Cășăria mi s-a părut cam lungă și plictisitoare. Pentru un traseu nou să zic că e ok, dar să îl mai fac încă o dată, nu prea cred. De la Cășăria în sus este cu totul altceva, ai deschideri, vezi creste, vârfuri, văi, iar de pe creastă vezi mult în depărtări. Deci dacă ar mai fi să venim în zonă, aș încerca să ajungem cu mașina până la Refugiul Cășăria și de-acolo să pornim pe jos.
Hai că am ajuns și la mașină. Nu s-au adunat așa multe mașini, după cum aș fi crezut. Majoritatea s-au strâns în poieniță, la picnic, iar lângă mașina noastră nu a mai parcat nimeni. Ce-i drept mașina noastră a cam stat în soare toată ziua, ceilalți au fost mai isteți și au parcat la umbră.
Hai că a fost frumos. Am avut parte de vreme frumoasă, chiar dacă la întoarcere a plouat puțin pe vârfurile vecine, pe traseul nostru nu a căzut nicio picătură de ploaie.
Tare s-a mai bucurat Răzvan că i-am cules și lui fructe de pădure.
Și acum putem să planificăm ziua de mâine, să mergem pe Vârful lui Roman.
