Duminică dimineață ne-am trezit fără ceas. Cred că era în jur de ora 9. De fapt, de trezit ne-am trezit noi mult mai devreme, am așteptat fiecare cuminți în pătuț să facă altcineva primul pas, că asta însemna automat trezirea tuturor celorlalți, pentru că orice mișcare pe podeaua de lemn era însoțită de un scârțâit ce se auzea în toată cabana. La ora 9 nu am mai rezistat și am dat trezirea, vorba vine, că toată lumea era trează și chiar se bucurau că am dat tonul…
[...]
