Am trecut de multe ori prin comuna Pantelimon și am văzut indicatoare spre Ferma Animalelor. Tot timpul m-am întrebat care-o fi treaba cu aceasta. Știam că Ferma Animalelor este un desen animat în care toate animalele domestice de la fermă vorbeau. În viața reală știu că fermele sunt în general specializate pe un anumit tip de animale și imaginea acestora în staul nu mi-o imaginam prezentabilă deloc. Însă am zis că la un moment dat o să mergem și acolo să vedem cum de a devenit atracție turistică o fermă de animale. Gina, Mihai și Găbița au fost acolo înaintea noastră și de la ei am înțeles că este un loc de distracție foarte frumos pentru copii. Și pentru că suntem în etapa de descoperire a animalelor și de "recenzie" a câtor mai multe grădini zoo, cred că e momentul oportun să vizităm și Ferma Animalelor.
Nu aveam prea multe așteptări având în vedere că o puneam în balanță cu o grădină zoologică unde sunt foarte multe animale sălbatice, multe dintre ele fiind exotice și este cam singurul loc unde le poți vedea în realitate, experiență diferită și indiscutabil mai interesantă decât privitul acestora la televizor sau în poze. Ferma animalelor nu poate să ne prezinte decât niște animale domestice care s-ar putea să ne fie familiare dacă avem rude la țară. Și s-ar putea să fi mângâiat, să fi călărit sau să ne fi jucat cu ele mai mult decât ne-ar putea permite la această fermă. Și apoi nu puteam înțelege de ce prețul de intrare la Ferma Animalelor este mult mai mare decât la o grădină zoo. La o grădină zoo este vorba de întreținerea unor animale sălbatice, fiecare din ele având nevoi speciale de locuit și de mâncare și niciunul din animalele expuse nu poate produce venituri adiacente expunerii lor în fața publicului. Pe când ferma animalelor înseamnă animale domestice de pe meleagurile noastre, care sunt obișnuite cu clima, pentru care procurarea hranei nu este o problemă foarte dificilă și care își mai pot scoate pârleala și producând lapte, ouă, carne.
Am prins prognoza unei zile de sâmbătă însorite și la invitația finilor s-a stabilit: mergem la Ferma Animalelor. Am ajuns în Pantelimon, am făcut stânga - dreapta - stânga - dreapta, noroc cu plăcuțele indicatoare. Însă Gina deja știa destul de bine, îmi spunea ce urmează înainte de a apărea indicatorul. Am ajuns și am avut surpriza să văd o mulțime de mașini parcate. Tot Bucureștiul a venit azi aici?! Om avea și noi unde parca? Bineînțeles, uite iese mașina aia de acolo. Foarte tare, chiar în fața intrării la fermă. 12 lei de adult și 10 lei de copil, noi am primit oferta de familie de 4 persoane cu 39 lei. Răzvan nu intră încă în calcul la copii, așa că a intrat gratis.
Wow, ce de oameni și câți copii!
Și câte animale cu pui jucăuși, care mai de care să vină lângă gard la mângâiat.
Păi acum înțeleg și eu rostul acestei ferme de animale. Reprezintă bucuria copiilor! Răzvan era în al nouălea cer, alerga încolo și încoace, imita mehăitul căprițelor. Voia să le vadă și pe alea, și pe alea. Păi ne bucuram numai privindu-l pe el.
Am luat la rând fiecare staul, să vedem toate animăluțele. Primele erau căprițele. Aveau foarte mulți ieduți. Parcă n-am văzut niciodată așa mulți iezi la un loc. Erau mai mulți iezi decât capre. De fapt, și copii parcă erau aici mai mulți decât părinți.
Au urmat poneii. Drăgălași ca-ntotdeauna. Lasă că mai încolo o să îi și călărim. De fapt, doar Răzvan și Găbița, că mie mi-ar trebui probabil 3 ponei să mă care, având în vedere că unul poate duce maxim 30 kg.
Apoi am pierdut ordinea. Știu că au fost și oi
și cai
și o căprioară cu un cerb. Hopa, s-a extins mulțimea animalelor domestice. Cerbul cred că este foarte tinerel, este și mic de statură și are și cornițele învelite în blăniță.
Uite și un struț.
Surprinzător de curat era la porci.
Mai descoperim o capră cu niște coarne mai aparte.
Ah, era să uit de măgar.
Cineva trebuie să și păzească toate aceste animale.
Poate nu chiar acești câini, care par a fi mai mult de decor.
Ne continuăm apoi drumul pe lângă lac și înainte de a intra în zona păsărilor descoperim câteva nutrii.
Eu am zis inițial că sunt castori. Vă dați seama cât de mult mă pricep.
Vis-a-vis de acestea niște vițeluși.
De-acum încep păsările:
porumbei,
rațe
gâște,
fazani,
bibilici,
și găini de toate neamurile: încălțate, descălțate sau moțate.
Să ne îndreptăm acum spre locul de călărie. Hai că nu e coada așa mare și o tură de 5 lei durează câteva minute, vreo 3.
Ne-a venit și nouă rândul. Încălecăm! Toate bune și frumoase! Răzvănel bucuros! Dii, dii! Însă nu ajungem la jumătatea turei și căluțul "nărăvaș" se gândește că poate ar trebui să creeze un cadru cât mai realist de călărie și scoate un nechezat. Eh, până aici a fost! Nu seamănă deloc cu al nostru căluț de acasă cu care este obișnuit. "Gaca!" și gata a fost. Descălecăm și ne întoarcem pe jos. Dacă am fi fost puțin prevăzători am fi putut să o luăm pe Găbița cu noi și când se plictisea Răzvan de stat în șa făceam schimb de călăreți. Căci Găbița a făcut apoi tura în întregime singurică.
Ce mai avem de văzut acum? Parcă mai erau niște papagali pe undeva și niște porcușori de guineea. Da, sunt în restaurantul de la ieșire.
Mai sunt pe aici câteva elemente de atracție pentru copii: tiroliana și trambulina pentru cei mai zglobii și mese pentru desenat cu creioane colorate pentru cei mai pașnici.
Am uitat să spun că am văzut foarte mulți copii cu păhărele în mână, pline cu papa pentru animale. Cred că le puteai cumpăra de pe undeva de aici și erau o delicatesă pentru oricare din vietăți. Un păhărel micuț de plastic plin cu niște bobițe verzulii, eu nu știu exact ce erau însă animalele știau mai bine și asta era cel mai important. Parcă le și vedeai când treceai prin dreptul lor cum li se ridicau antenele și le ieșeau ochii din orbite mișcându-se parcă hipnotizate după pahar. Un moment de neatenție să prindă din partea purtătorului și dispărea orice urmă de pahar pentru că îl mâncau cu totul. Un băiețel chiar a vrut să testeze cele zise de tatăl lui și a întins paharul cu totul spre o capriță. A urmat apoi o confruntare aprigă pentru cel care merită să fie posesorul paharului. Capra prinsese cu dinții o margine a paharului și paharul dispărea încet, încet în gura ei. Băiatul observând că îi este amenințată avuția începu să tragă cu forță în sens contrar. Cred că vă puteți imagina ce a urmat.
Să ne întoarcem la restaurant. Coadă mare însă nu prea aveai ce mânca. Pe semne că au fost luați puțin prin surprindere, nu cred că se așteptau la așa mulți vizitatori și nu s-au aprovizionat suficient. Însă vremea frumoasă se pare că a scos toți bucureștenii din casă. O lăsăm pe Găbița să deseneze.
Între timp a venit și Mihai de la serviciu. Mergem să vedem și văcuțele, acestea nefiind în incinta fermei de prezentare. Puțin mai în spate era adevărata fermă. Aici erau înșirate la gard, în aer liber multe văcuțe. Fiecare din ele avea o singură grijă: să mănânce.
Erau mai multe țarcuri cu văcuțe. Cred că erau împărțite pe vârstă. Pe-o parte erau mai mari, pe altă parte erau mai mici. iar în centru erau câțiva vițeluși. Unul din aceștia era foarte simpatic. Era și cel mai mic. de parcă abia se născuse, era și singurul maroniu spre deosebire de restul care erau bălțați și era și foarte sociabil și jucăuș.
Știți totuși ce n-am văzut la ferma asta? Curcani! Cu toate că erau pe broșură.
Înainte de a pleca acasă să cumpărăm pentru a testa câteva din produsele proprii ale fermei. Am încercat laptele pe care l-am luat aproape de la țâța vacii, dozatorul de lapte fiind chiar în incinta fermei cu multe văcuțe. Și am mai testat și iaurtul. Acesta din urmă nu a apucat săracul să vadă frigiderul de acasă. Referitor la lapte, chiar uitasem că laptele mai face și caimac, acum mi-am adus aminte.
Una peste alta, ne-a plăcut extrem de mult la Ferma Animalelor. A fost mult peste așteptări. În mod sigur vom mai reveni. Și pentru produse am mai veni. Un rol covârșitor în a ne schimba părerea preconcepută cu care venisem a avut-o Răzvan. Ne-am bucurat și noi de bucuria lui. Asta ca să înțelegem și noi că nu pentru noi a fost concepută această fermă, ci pentru copii, lor li se adresează și pe ei trebuie să îi întrebăm în primul rând dacă le-a plăcut. Așa că am adresat întrebarea lui Răzvan: "Ți-a plăcut la Ferma Animalelor!". Răspunsul a fost unul foarte convingător: "Daaaa!"
