În fiecare an parcurgem măcar o dată drumul Galați - Constanța. Nu îl parcurgem niciodată dus - întors. Ori mergem dinspre Galați spre Constanța ori în sens invers. Și asta pentru că încercăm să petrecem sărbătorile, fie ele de Crăciun, fie de Paști sau poate ambele, în mijlocul familiilor noastre. Drumul acesta este în cea mai mare parte pustiu de sărbători, căci nu mulți aleg să se plimbe cu mașina, majoritatea fiind în toiul petrecerii, cu mesele întinse, pline de mâncăruri și băuturi alese. Așa că drumul este plăcut și relaxant, uneori poate trece în extrema cealaltă, la plictisitor. Avem posibilitatea să admirăm tot ce ne iese în cale pe parcurs: bălți (adică lacuri de pescuit), dealuri, păduri, atracții turistice. Astfel am remarcat indicatorul spre Cetatea Ibida. De fiecare dată când treceam pe aici eram așteptați la destinație cu masa pusă, astfel că nu ne permiteam să ne lăsăm așteptați.
De data asta eram în drum spre Galați. Ne-am luat inima în dinți și ne-am hotărât să facem o mică pauză să vizităm Cetatea Ibida.
Observați ceva special în poza asta?
Și asta ce-o mai fi? Sau fost?!
Aș fi crezut că această mică întârziere de câteva minute nu va fi simțită la destinație. Dar de unde, am fost chestionați imediat cum am intrat pe ușă. Nu că ar fi fost o mare problemă. Dar ei ne așteptau să mâncăm împreună, iar noi căutam bolovani pe tarla.
A doua zi ne-am gândit să completăm lista de situri arheologice cu unul nou. Aflasem nu demult de acesta: Castrul roman de la Tirighina - Barboși.
E un pic cam ciudat, am vizitat o multitudine de ruine din capătul celălat al țării, iar de acesta, la doi pași de locul meu natal, nici măcar nu am știut că există. Pe de altă parte mă bucur, căci în zilele astea nu-mi arde de plimbări prea lungi.
În gara Barboși, care se vede vizavi, dincolo de calea ferată, am coborât de câteva ori.
În anii de studenție, când veneam de la București, preferam să cumpăr bilet până aici, pentru că era mai ieftin decât până la capăt de linie, în gara Galați. Tariful se schimba la fiecare 50 km parcurși, iar un interval de 50 km se încheia chiar între Barboși și Galați.
Tot timpul m-am întrebat oare cum se pronunță corect: Barboși sau Bărboși. Și de la ce oare vine numele ăsta. Wikipedia face legătura cu un vechi nume dacic Gherghina Bărboși.
Fetele au rămas la mașină, doar pe mine m-au trimis la înaintare.
Stai așa, că cineva s-a hotărât să urce.
Și urcă, nu se lasă.
Până în vârf...
Pe metereze...
Hai că mai încape ceva de vizitat. Dacă mergem să vedem și Biserica Precista, vom lăsa Galațiul fără alte locuri noi de vizitat. Asta să fie problema! C-om găsi noi altele...
