Sâmbăta asta ne-am propus să ne depărtăm un pic mai mult de București. O luăm treptat, încetul cu încetul. Estimasem că vom pleca în jurul orei 11. Nu a fost chiar așa, dar la 11:30 eram în mașină. E bine, nu am întârziat foarte mult.
Prima pe listă era Mănăstirea Cobia. Am făcut cam 1 oră și jumătate până acolo. Vremea era frumoasă, foarte plăcută pentru plimbare. Mănăstirea este situată la marginea satului și este foarte liniște aici. Verde peste tot împrejur. Am intrat în curtea mănăstirii, am traversat un pod.
Are ceva debit pârâiașul ăsta.
Chiar așa, că mi-am adus aminte. Inițial aveam în plan să mergem prin alte părți, unde am fi avut de mers mai mult prin câmp. Îți dai seama prin ce noroaie am fi avut de înotat?! Bine că a fost atentă Cornelia la acest detaliu... și ne-am răzgândit. Am stat vineri seara până mai târziu să fac reconfigurare traseu.
Am făcut turul bisericii.
Însă de data asta nu am mai avut noroc să vină cineva să ne deschidă, cum s-a întâmplat săptămâna trecută.
Se făcuse aproape ora 14. Așa că o să mai stăm un pic pe aici să pape și Răzvănel.
Următoarea pe listă este Mănăstirea Stelea din Târgoviște. Am mai avut-o o dată pe itinerariu când am fost la Curtea Domnească, însă am scos-o nu mai știu exact din ce motive, probabil din lipsă de timp și vreme nefavorabilă. Însă dacă știam cât de aproape este de Curtea Domnească și cât de frumoasă e, nu o mai ocoleam atunci.
Aici ne-a întâmpinat un moșulică la intrare:
- Bine ați venit! De unde sunteți?
- Din București.
- Iar București? Numai bucureșteni am avut în vizită astăzi.
- Păi da, că bucureștenii cum prind vreme frumoasă, repede fug la plimbare.
- Aveți un istoric al mănăstirii?
- Da, vă dau imediat.
Și scoate de undeva de la dos o broșură și ne-o dă gratuit. Ce chestie?! Broșurile gratuite sunt doar pentru cei care întreabă. Mi se pare corect, dacă nu ești interesat, de ce să primești un lucru de care nu ai nevoie?!
Am intrat noi în biserică, facem câteva poze și vine moșulică după noi zicând: "Nu este nevoie să mai faceți poze căci le aveți pe toate în broșură.". Ce modalitate finuță de a-ți spune, de fapt, că nu ai voie să faci poze în biserică! După asta ne-a cam fost jenă să mai facem poze înăuntru.
Ia să vedem acum dacă ne încadrăm bine cu timpul ca să ajungem și la Mănăstirea Bunea. După calculele noastre iese că vom ajunge pe lumină la toate obiectivele și apoi poate să se înnopteze pe drum. Bun, să mergem atunci și la Mănăstirea Bunea. În jumătate de oră ar fi trebuit să ajungem acolo. Însă nu mi-a trecut prin cap că drumul de acces la mănăstire o să ne pună piedici. Am ajuns în comuna Vulcana și ne aștepta un indicator la stânga spre Mănăstirea Bunea, pe un drum firav, însă se vedea că este proaspăt modernizat. O, ce noroc pe capul nostru! Însă drumul modernizat nu a ținut prea mult, s-a continuat apoi cu un drum de genul forestier însă destul de bun, nivelat, aranjat, lărgit, consolidat, pentru a veni apoi să îl asfalteze. Hai că merge. Și a mers până la un punct, unde rampa a fost mult prea înclinată pentru Pumi. Și-a pierdut rapid din elan și în încercarea de a continua urcarea, se afunda în grohotiș. Mi-am dat seama că nu are sens să mai continuăm cu mașina. Hai să ne facem și plimbarea pe jos.
Au fost doar vreo 800 metri de mers pe jos, dar au fost rampe și mai înclinate decât cea la care am hotărât să nu mai continuăm cu mașina. Obiectivele pentru această zi au fost alese special pentru a nu avea de mers pe jos prin noroi, însă cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, ne-am înglodat puțin. Stau acum și mă uit pe street view la ulița ce urcă la mănăstire. Dacă m-aș fi uitat înainte, oare ar mai fi rămas în planul excursiei?! Sau aș fi scos-o?! Nu știu sigur, însă nu îmi pare rău deloc că am urcat la Mănăstirea Bunea, întrucât toate adunate au generat o plimbare foarte plăcută. Asta e precum vorba aia: "Totul e bine când se termină cu bine!".
Mănăstirea Bunea are o biserică veche
și alta nouă.
Cea veche are picturi foarte frumoase chiar și pe pereții exteriori.
Înăuntru trebuie să fie cel puțin la fel de frumos. Însă nu este chiar prudent să intri în interior pentru că s-ar putea să cadă bucăți de tencuială. Probabil din acest motiv este și închisă biserica veche. Se poate vedea și pe pereții exteriori cum se scorojește tencuiala. Și te doare sufletul când vezi că se umflă tencuiala cu picturi vechi de secole deasupra.
Ar trebui acum să luăm cina că s-a cam făcut ora. Însă dacă o luăm acum nu prea mai ajungem pe lumină la Mănăstirea Gorgota. Hai să mai tragem puțin de timp și să mâncăm acolo. La coborâre am prins un locșor de unde puteam vedea crestele munților înzăpeziți. Cred că sunt Munții Leaota.
Așa am făcut. Însă cu greu a rezistat bebe de foame și când am ajuns acolo a păpat tot ce aveam la pachet și probabil ar mai fi mâncat și altceva dacă mai aveam. În timpul ăsta eu am făcut un tur rapid pentru poze.
Și după masă am mai făcut un tur și cu gașca, sperând că poate o apărea cineva să ne dea drumul în biserică. Nici de data asta nu a fost cu noroc.
