Weekend-ul 31 mai - 1 iunie s-a anunțat a fi foarte umed. Se anunțase chiar un cod galben de precipitații în toată țara, în special în estul si sud-estul țării, care urma să țină până sâmbătă seara. În aceste condiții am zis să mergem pe ideea unei plimbări mai mult "de șosea". Şi pentru că săptămâna asta am fost anunțați că au înflorit trandafirii de dulceață la Constanța, am zis: "perfect, facem o plimbare în Dobrogea". Cheile Dobrogei erau demult în vizor să le vizităm, dar nu s-au aliniat până acum lucrurile de-asemenea natură să ajungem acolo. Am mai citit una alta despre chei, am văzut poze și am reținut o singură indicație, să nu cumva să ne planificăm să mergem acolo de 1 mai, pentru că va fi plin de oameni ieșiți la picnic. Acum suna și mai bine ideea, pentru că ploile ar fi ținut picnicarii acasă. Am stabilit obiectivul principal pentru excursie, dar ziua este încăpătoare, am mai adăugat pe listă: Cetatea Carsium de la Hârșova, Mănăstirea Ioan Casian și Peștera Ioan Casian, Rezervația Gura Dobrogei cu Peștera "La Adam" și Peștera Liliecilor și așezările rupestre de la Basarabi.
Sâmbătă dimineață am plecat cu greu din București pentru că nu ne grăbea nimeni și nici gândul că ne va ploua nu mă atrăgea. Am trecut și i-am luat și pe Cristina și Marius ca să facem echipa completă și nu avea sens să mergem cu 2 mașini. Am pornit la drum spre Hârșova. Am nimerit din prima drumul spre Cetatea Carsium pentru că din drumul principal era un indicator spre dreapta și apoi tot înainte și când am văzut Dunărea eram deja ajunși la cetate.
De aici am plecat spre Cheile Dobrogei, știam că trebuie să ținem drumul spre Constanța, la Mihail Kogălniceanu să facem stânga spre Târgușor dar de-acolo nu mai știam exact, aveam impresia că drumul tot înainte o să ne ducă prin chei. Nu a fost chiar așa, am trecut de Târgușor și mergând tot înainte am ajuns la Mireasa și vedeam din depărtare un indicator spre obiectiv turistic, dar nu distingeam încă ce scrie pe el. Nu scria pe el ce speram noi să scrie, era un indicator care ne dirija spre Cetatea Ulmetum, unde mai fusesem cu altă ocazie și nu ne lăsase o impresie așa bună încât să merite să o mai vizităm o dată în ciuda insistenței acestor indicatoare, pentru că era deja a 3-a oară când găseam un indicator spre această cetate, parcă toate drumurile ar fi dus la Cetatea Ulmetum. Am oprit să cerem indicații cum ajungem la Cheile Dobrogei. Ne-am întors la Târgușor de unde am urmat drumul spre Cheia; acest mic amănunt îl uitasem din cele citite în prealabil.
În Cheile Dobrogei nu era nimeni, prognoza meteo îi speriase pe toți. Acest lucru nu putea decât să ne bucure, pentru că puteam să admirăm și să facem poze fără alte personaje. Și încă un lucru îmbucurător, nu ploua. Așa că ne-am plimbat agale pe chei de la un capăt la altul, admirând aceste frumuseți ale naturii, sculptate de râul Mireasa.
Următorul obiectiv pe lista era Mănăstirea Ioan Casian și Peștera Ioan Casian, înspre care văzusem săgeată puțin înainte de a intra în chei. Așa că am întors și am urmat drumul spre mănăstire.
Aici a cules Cristina câte o vedere din toate variantele, lucru care ne-a fost de mare folos ceva mai târziu. Prin spatele mănăstirii se făcea o cărare ce cobora spre Peștera Ioan Casian. În vale se întindea o baltă privată, foarte frumos întreținută, ce părea a fi amenajată pentru pescuit. Parcă toată balta era foarte bine calculată, cuprindea diverse forme geometrice regulate: insulițe pătrate în mijlocul bălții, minilac circular în imediata apropiere a bălții.
Coborârea spre peșteră se face pe niște trepte de pământ cu susținere de lemn.
Iar pentru a intra în peșteră trebuie să urci o scară metalică destul de înaltă care nu-ți creează probleme decât un pic la coborâre, când te forțează să cobori tot cu spatele.
La urcare înapoi spre mănăstire am încercat să identificăm printre formațiunile stâncoase denumirile de prin vederile Cristinei.
Următoarea țintă era Rezervația Gura Dobrogei și peșterile: Peștera "La Adam" și Peștera Liliecilor, cunoscută și sub denumirea Peștera Gura Dobrogei. De asemenea văzusem indicator spre Gura Dobrogei la venire dinspre Târgușor. Am urmat acest drum în speranța că vom găsi vreun indicator pe drum, spre peșteri. Nu a fost așa, am parcurs tot drumul până în satul Gura Dobrogei, drum care pe alocuri chiar a fost ușor stresant, pentru că noroaiele erau destul de mari după ploaie, dar nu am găsit nimic. Era destul de clar că trecusem pe lângă peșteri. Pe drum văzusem la un moment dat niște formațiuni stâncoase care semănau cu cele de pe Cheile Dobrogei, acolo trebuie să fi fost. Așa că facem cale întoarsă. În dreptul drumului care ducea spre o mănăstire începea o tufă mare de soc; aici ne-am oprit să culegem câteva flori să facem o socată. Continuăm drumul de întoarcere până în dreptul formațiunilor stâncoase. Aici a venit în ajutor vederea Cristinei cu Peștera "La Adam".
Cu ajutorul acestei vederi am reușit să identificăm din drum, locul unde trebuia să se facă intrarea în peșteră și am pornit pe de-a dreptul în acea direcție. Am traversat o mică curgere de apă, din piatră în piatră și am ajuns numaidecât la intrarea în peșteră.
Am intrat, am pornit frontalele, am înaintat doar puțin în peșteră.
Cred că în continuare se putea înainta doar pe burtă și nu aveam de gând să facem așa ceva. Am ieșit și am pornit în căutarea celeilalte peșteri, Peștera Liliecilor. Pe aceasta nu am mai găsit-o, soarele se apropria de asfințit și nu ne mai ardea de căutări. Am renunțat și la vizitarea așezărilor rupestre, am luat drumul spre Constanța, spre culcuș.
În ciuda prognozei meteo, nu ne-a udat niciun strop de ploaie toată ziua; pare-se că am mers peste tot în urma ei.
Pentru a doua zi nu mai aveam nimic în plan, dar ne-am adaptat din mers. Am vizitat centrul istoric din Constanța, cu situl arheologic,
catedrala,
Moscheea Carol I
și Piața Ovidiu.
La moschee am urcat în minaret pentru o priveliște de la înălțime asupra oraşului.
Apoi am făcut o plimbare pe faleză
și am trecut pe lângă casino.
Am vrut să vizităm așezările rupestre de la Murfatlar dar nu erau deschise, așa că ne-am mulțumit cu o vizită până la Mănăstirea Basarabi,
de unde poți avea o panoramă asupra Canalului Dunăre - Marea Neagră.
Tot aici poți atinge literele "MURFATLAR", simbolul orașului, care se văd din oraș și din șoseaua principală.
Să nu uităm motivul numărul 2 pentru care am ales un weekend la plimbare în Dobrogea, trandafirii de dulceață; am trecut pe la surori, părinți, i-am cules și valea spre casă că aveam de lucru cu ei să preparăm dulceață și sirop de trandafiri.
