Încă de anul trecut era pe lista de atins Vârful Cozia. Dar nu am avut timp, așa că la întocmirea listei pentru anul curent am mutat și ce nu am reușit să atingem anul trecut, printre care se numără și Munții Cozia.
La întocmirea planului am căutat un traseu pe care să urcăm și altul pe care să coborâm, că așa am învățat la geografie.
Sunt multe drumuri care duc la Cabana Cozia, așa că ai de unde alege, iar de la cabană până la Vârful Cozia este o aruncătură de băț, nici nu mai e nevoie de marcaj.
Planul suna cam așa:
ziua 1 - sâmbătă 10 mai
06:00 - plecare din București
09:00 - sosire sat Păușa, parcat mașina, plecare spre Mănăstirea Stânișoara pe traseu cruce albastră
10:30 - sosire Mănăstirea Stânișoara, plecare spre Cascada Gardului pe traseu punct roșu
11:30 - sosire Cascada Gardului, plecare înapoi spre Mănăstirea Stânișoara
12:00 - sosire Mănăstirea Stânișoara, plecare spre Cabana Cozia pe traseu banda albastră
17:00 - sosire Cabana Cozia, urcare pe Vârful Cozia
18:00 - plecare de la Cabana Cozia spre Poarta de Piatră
20:30 - întoarcere Cabana Cozia, înnoptat la cort sau la cabană
ziua 2 - duminică 11 mai
10:00 - plecare de la Cabana Cozia, coborâre pe traseu bandă roșie pâna la instersecția de trasee "La Troiță" și continuare pe bandă albastră până la Păușa
14:00 - plecare cu mașina din Păușa spre Cascada Lotrișor
14:30 - lăsat mașina la intrare pe traseu spre Cascada Lotrișor
15:30 - sosire Cascada Lotrișor
16:30 - întoarcere la mașină, plecare spre București
19:30 - sosire București
În mare parte am respectat planul. Dar pentru că am mai mers cu încă 2 prieteni din Curtea de Argeș, care voiau să urce pe Vârful Cozia și să coboare în aceeași zi, planul a suferit mici modificări. Astfel am plecat vineri seara din București spre Curtea de Argeș unde am şi înnoptat. Sâmbătă dimineața am plecat spre Căciulata, unde am ajuns cu vreo oră mai devreme față de plan. După Mănăstirea Cozia se face un pod la dreapta peste Olt, de aici începând șoseaua de centură. Drumul spre Păușa se face de pe șoseaua de centură. Când traversam acest pod, am observat pe dreapta Castrul Roman Arutela. Cu toate că trecusem de multe ori prin zonă, era prima oară când observam indicatorul și zidurile castrului.
Și pentru că eram puțin în avantaj temporal, am oprit să facem câteva poze.
Ajunși în Păușa, noi am lăsat mașina aici pentru că aveam de gând să coborâm pe alt traseu decât cel de urcare. Însă prietenii noștri pentru că voiau să se întoarcă întoarcă în aceeași zi, au ales să meargă cu mașina până la Mănăstirea Stânișoara, economisind astfel mai bine de 1 oră. Așa că am mers cu mașina lor până la Mănăstirea Stânișoara.
La mănăstire am făcut o mică pauză de vizitat mănăstirea, de făcut câteva poze și de orientare. Am făcut și poza de grup, că așa obișnuim să facem înainte de plecare pe traseu și altă poză de grup la sosirea la obiectivul final.
Am luat-o spre Cascada Gardului. Indicatoarele sunt foarte utile, dar și faptul că aveam pe gps încărcate track-urile traseelor planificate a fost de un real folos. Inițial gândisem să lăsăm rucsacii la mănăstire până ne întoarcem de la Cascada Gardului, dar pentru că nu am văzut pe nimeni pe acolo, am plecat spre cascadă cu ruscacii în spate. Însă pe la jumătatea traseului i-am lăsat jos, urmând să îi recuperăm la întoarcere. Acum, ușurați de greutate, am ajuns la cascadă numaidecât. Cascada este foarte impresionantă, are o cădere de apă destul de mare și nici debitul nu este de neglijat. Trebuie să recunosc că nu căutasem în prealabil poze cu această cascadă, așa că nu prea știam la ce să mă aștept și astfel am avut o surpriză plăcută.
Derulăm rapid traseul de întoarcere, recuperăm rucsacii, ajungem înapoi la mănăstire și plecăm spre Cabana Cozia. Pe indicator scria că vom face 3 h - 3½ h.
Noi am făcut cam 4 ore și jumătate, dar fără să ne grăbim, ne-am oprit la toate punctele de belvedere să facem poze, am oprit să facem pauză la toate punctele de popas și chiar mai des. Mare parte din traseu se desfășura prin pădure,
dar și când prindeam câte un punct de belvedere, ne opream să admirăm peisajul, să facem poze. Aici cred că Oltul era cel arătat cu degetul.
Am găsit aici o şopârliţă căreia îi plăcea la nebunie să fie fotografiată.
Personajul principal din panorame era în general Oltul cu ale lui meandre.
Dar culmile stâncoase ale Munţilor Cozia nu se lăsau mai prejos, Colţii Foarfecii îndeosebi.
La unul din popasuri, care era foarte frumos amenajat cu masă și băncuțe, am citit Decalogul montaniardului.
Parcă până aici nici nu simțisem că am urcat. De aici traseul a devenit parcă un pic mai stâncos.
Chiar a fost o porțiune cu lanțuri, dar se poate urca foarte ușor și fără ajutorul lor.
Cu cât urcam mai sus și punctele de belvedere ofereau panorame mult mai cuprinzătoare asupra cursului Oltului.
Când am ieșit în drumul forestier care duce la stația TV, am ieșit direct la o panoramă cu Munții Făgăraș. Și pentru că am prins acolo pe cineva de la stație, l-am rugat să ne facă o poză de grup cu această panoramă.
Am ajuns la cabană pe la 4:30, am urcat repede pe vârf,
ne-a udat puțin și o scurtă ploaie. Am încercat inițial să nu ne punem pelerinele, că nu era de speriat ploaia, dar parcă se tot intensifica. Ne-am pus până la urmă pelerinele și nu au trecut 5 minute după și s-a oprit. Eram acum pe vârf, nu mai ploua și admiram peisajele. Aveam un orizont foarte larg de vizibilitate. Poza de grup pe vârf nu am reușit să facem că nu prea aveam unde așeza aparatul, fiind cam ud peste tot.
Ne-am întors la Cabana Cozia, am făcut pauza de masă. Am hotărât să ne cazăm la cabană și să nu mai întindem cortul. În jur de ora 17:30 ne-am despărțit, dar nu înainte de a face câteva poze de grup.
Prietenii noștri au luat-o înapoi spre Mănăstirea Stânișoara, unde lăsaseră mașina. Pe indicatoare scria că traseul dus-întors până la Poarta de Piatră durează 4 ore. Fiind ora 17:45, însemna nu doar că ne întoarcem pe întuneric, dar posibil să ajungem la obiectiv pe lumină slabă și să nu putem să facem poze. Am cerut totuși niște indicații la cabană, și bine am făcut. Am aflat că până la Poarta de Piatră facem maxim 1 oră și jumătate, ne-a explicat și cum să ajungem, pentru că marcajul dispare pe o porțiune destul de mare de drum. Așa că am plecat. Indicațiile cu punctele de reper primite au fost foarte utile, pentru că am mers fluent și am făcut cam 1 oră până la Poarta de Piatră. Deschiderea în stâncă era impresionantă, i-am făcut poze din toate direcțiile.
Și am plecat înapoi spre cabană. Pe drumul de întoarcere am văzut şi un superb curcubeu.
Am vorbit apoi și cu prietenii noștri care ajunseseră deja la mașină; făcuseră puțin peste 2 ore. Ei au ajuns pe lumină la șosea, noi am ajuns pe lumină înapoi la cabană. Putem spune că a mers totul ca pe roate. Ne-am căutat un locșor să vedem și apusul soarelui.
Deja începuse să se lase frigul, acum ne ziceam, bine am făcut că ne-am cazat la cabană. În cămăruță soba era pornită și era așa cald și bine. Am mai răsfoit puțin notițele să vedem ce traseu alegem pentru coborâre și pe la 22:00 am zis: "gata cu fotosinteza". Am mai băgat câteva lemne în sobă și nani. Am dormit așa bine.
Ne-am trezit pe la 9 dimineața. Am mai mers o dată în locul de unde se vedeau cel mai bine Munții Făgăraș, plini de zăpadă.
Apoi am mâncat și am pornit la vale pe bandă roșie.
Traseul pe Muchia Turneanu merge foarte mult prin pădure și are mai puține puncte de belvedere și panorame mai puțin spectaculoase comparativ cu Muchia Vlădesei, pe care am urcat.
Traseul de coborâre nu a avut nici lanțuri. Are în schimb un refugiu foarte bine întreţinut.
Am ajuns la mașină după aproximativ 4 ore.
În drum spre Cascada Lotrișor, ne-am mai oprit o dată la Castrul roman Arutela, să mai facem niște poze.
Apoi am lăsat mașina în parcare la Motel Lotrișor, adică la vreo 100 metri de intrarea pe traseul spre Cascadă. Până la cascadă este un drum forestier. Am văzut multe mașini parcate pe traseul spre cascadă. Cred că unii au ajuns chiar până la cascadă cu mașina. Noi am făcut pe jos cam 1 oră. Pe indicator scria că sunt 2 km până la cascadă, dar sincer să fiu mă cam îndoiesc că am mers noi pe drum forestier, fără prea mare înclinare, fără rucsaci în spate, cu viteza de 2 km/h. Eu aș spune că măcar 4 km au fost până la cascadă, dar o să pot spune cu exactitate după ce voi descărca track-ul de pe gps și să calculez distanța mai cu exactitate. Pe drum am avut parte de mai multe cascade mai mici.
Traseul spre Cascada Lotrişor trece prin nişte chei, cel mai probabil Cheile Lotrişor.
Nici cu această cascadă nu căutasem poze înainte de a pleca, așa că și aici am avut o surpriză frumoasă.
Vremea a ținut cu noi. Estimările din planul inițial, chiar dacă nu s-au respectat în totalitate, s-au compensat, unele fiind în plus, altele în minus. Astfel la final, am atins toate obiectivele propuse, chiar și ceva în plus, Castrul roman Arutela nefiind inclus în planificare. Aș putea spune că a fost o excursie reușită.
Harta traseului
Harta GPS a traseului
