"Buna dimineata din Greciaaaa!".
Ne aflam asadar in prima zi din sejur in care ne-am trezit fresh si dornici de a explora. Dar, orice explorare este solicitanta asa ca trebuie neaparat sa avem un mic dejun consistent. Servim micul dejun pe terasa pensiunii aferente camerei noastre, ne bem cafeau, ceaiul, laptele, fiecare ce obisnuieste, ne facem bagajul de plaja si "go go go" sa ne bucuram cum se cuvine de apa turcoaz. Am decis ca prima si ultima zi din sejur sa le petrecem in Parga astfel incat sa ne obisnuim cu atmosfera si sa exploram tot ce se poate pe de o parte, precum si sa fim odihniti pentru drumul de intoarcere, noi soferii mai ales.
A fost o decizie buna pentru ca a fost frumos si relaxant. Desi nu-mi placuse mie foarte tare cu o zi in urma din momentul in care am pasit in apa si de acolo, din mijlocul ei am privit inapoi spre plaja am ramas vrajiti de peisaj. Nu ne mai saturam de privit. Sa vezi cum muntele se contopeste cu apa si mai departe cu cerul este absolut divin. Apoi in larg se zareau, in functie de timpul zilei, muuulte insulite in mijlocul carora erau construite mini bisericute. Un fel de casute din acelea super simple cum desenam noi in copilarie, de culoare alba cu o cruce care lumina noaptea pozitionata pe acoperis.
Norocul a facut ca o astfel de insulita sa fie pozitionata relativ aproape de plaja pe care eram noi. Sa zic, un kilometru de innotat pana la ea, masurand de la mal. Nu sunt eu foarte buna la aproximat distante asa din ochi, dar cred ca cam asa era.
Acum intrebarea era "Cum facem sa ajungem acolo?", evident. Problema eram eu si nasu care nu suntem mari innotatori. Hmmm, dar doar eram pe o plaja, in Grecia. "Trebuie sa gasim o solutie", gandeam eu. Plus ca era un moment bun sa testam comportamentul grecilor fata de turisti.
Noi aveam in bagaj un colac de acasa pentru ca imi stiam limitele si am zis sa incercam sa-l umflam pe acesta. Din experientele de la noi stiam ca se poate dar costa. Mergem asadar pe faleza sa cautam un magazin cu astfel de produse in speranta ca vom gasi acolo si posibilitatea de a umfla colacul nostru. Eram oricum pregatiti si pentru a cumpara altul pentru ca asa cum v-am spus ne astepta o insulita sa o exploram.
Nu stiu cum faceti voi cand mergeti la cumparaturi, dar eu aleg magazinul si in functie de fata vanzatorului. Cand am optiuni, normal, altfel ma conformez si daca vanzatorul se dovedeste o acritura incerc sa-l ignor pentru a nu-mi strica ziua.
Trecem asadar pe langa ceva magazine si ne oprim la o doamna care parea de treaba. Si a fost. Ne-a intampinat cu un zambet larg si "Kalimera" si cu o dorinta reala de a ne ajuta. Umflam colacul si intrebam cat ne costa. Supriza! Ne ofera acest serviciu gratis. Da, ati auzit bine. Gratis. Amabilitatea a venit la pachet cu un serviciu gratuit. Ne intoarcem apoi spre plaja unde ne asteptau nasii si marea cea turcoaz luandu-ne la revedere de la doamna draguta.
Pe masura ce ne apropiam de plaja constatam ca colacul meu se tot desumfla asa ca facem cale intoarsa la doamna respectiva sa alegem un colac. Ne primeste in aceeasi maniera prietenoasa si ne aduce toate variantele pe care le avea, cu zambetul pe buze evident. Incep eu sa probez pentru ca nu puteam lua orice si pentru cateva minute ma transform in amuzamentul batraneilor englezoi care se perindau pe acolo. Sa stiti ca nu sunt eu exagerata, doar ca prin majoritatea colacelor scapam si trebuia sa-l gasesc pe cel mai apropiat ca dimensiune. Da, stiu "Mai mananca si tu ceva!", cam asta imi spun toti cand ma plang de chestii de genul. Dar acum nu ma lamentez, doar va shareuiesc inamplarea.
Gasesc in afarsit colacul norocos, platim si ca si cum ne cunosteam de o viata ne despartim de doamna vanzatoare si plecam iar spre plaja cu sanse mai mari acum de a si ajunge acolo.
In Grecia toate preturile erau in Euro avand in vedere ca ei au trecut deja la moneda europeana si daca stateai sa faci paritatea cu Leul nostru iesea al naibii de scump. Darrrr, suntem in concediu, ne-am pregatit bugetul de mult timp astfel incat sa nu stam cu stresul calculelor (destul facem asta acasa) asa ca "enjoy it", cum tot auzeam in jurul nostru.
Ajunsi pe plaja, ne schimbam inapoi in echipamentul de plaja si hop in apa, de data aceasta cu colac. Si uite asa ma deplasam eu cu delicatetea unei lebede pe apa. Si aici eram amuzamentul celor de pe plaja pentru ca eu, cum va ziceam mai devreme trebuie sa intru in colac, imi este fffoarte frica doar daca ma agat de el.
Corespunzator echipati si dornici de aventura ne deplasam catre insulita. Nasii au zis ca ne lasa pe noi sa experimentam si in functie de impresii vor merge si ei apoi. Zis si facut! Sotul meu isi luase si "uneltele" necesare pentru snorkeling. Tot inaintand ne dam seama ca de la mal distanta parea mai mica, dar asta este trebuie sa mergem inainte. Norocul meu a fost sotul meu pentru ca la un moment dat a ajuns saracutul sa ma tracteze pentru ca eu eram o "balena" esuata.
Ajungem! Inca putin si ajungem! La "debarcare" ne asteptau niste scari sapate in piatra de pe insula prin intermediul carora am putut explora jumatate din insula si bancuri de pestisori.
Pe insula pe langa o priveliste fabuloasa, am descoperit si un izvor si faptul ca pe partea cealalta, unde se afla bisericuta alba, era organizat un botez. Omuletii aceia ajunsesera acolo cu barca cu motor. De pe plaja se puteau inchiria astfel se barci. Din pacate, pentru ca am ajuns acolo prin apa nu ne-am putut lua telefoanele si nici aparatul foto pentru a imortaliza acele peisaje minunate. Dar le avem in suflet si le vom purta cu noi probabil pana in momentul in care altceva si mai spectaculos le va suprascrie.
Coborand din varful mini muntelui acela de pe insula am descoperit ca exista dispozitive in care poti pune obiectele sensibile la apa si astfel le poti lua cu tine peste tot. In momentul acela am zis ca trebuie sa ne cumparam si noi si sa revenim pentru a face poze. Din pacate pentru aceste peisaje si din fericire pentru noi am avut atat de multe activitati incat nu ne-am mai putut intoarce pe insulita aceasta.
Coboram din nou in apa si sotul meu se bucura de snorkeling. Descoperim ca pe langa insulita se plimba multe bancuri de pesti. Nu va ganditi ca sunt pesti mari sau colorati, cel putin noi nu i-am intalnit pe aceia. Erau pestisori mici si transparenti, dar multi si se deplasau cu super viteza.
Ne-am intors dupa ceva timp pe plaja, drumul de intoarcere parand mult mai lung decat la dus. Cred eu, din cauza ca deja obosisem cat m-am balacit acolo. Ce am observat si ar trebui sa aveti grija este faptul ca apa, in apropierea insulei era destul de populata de pietre foarte mari si cam taioase, majoritatea acoperite de alge astfel incat nu prea iti poti da seama unde este doar vegetatie sau si pietre. Asa ca aveti grija. De asemenea, majoritatea plajelor din Grecia sunt pietroase si ar trebui sa aveti incaltari adecvate pentru a nu va rani.
In restul zilei ne-am balacit si am "degustat" Mythos si aproape in fiecare zi in jurul orei 18:00 ne retrageam spre pensiune pentru a ne pregati pentru cina.
In prima zi am mancat la Sakis, un restaurant in munte si mancarea a fost delicioasa. Am mancat cea mai buna musaca cu vinete din viata mea. Am tot incercat sa o regasesc apoi si la alte restaurante pe la care am mai mancat dar n-am reusit. Nu degeaba oamenii asteptau cu orele pentru a se elibereze o masa, chiar se merita. Mi s-a parut insa trist ca la restaurantele de vs-a-vis nu era nimeni, iar la ei era coada. O treaba super interesanta la aceste restaurante aglomerate era faptul ca iti aduceau scaun pentru a sta jos daca cereai (fara grimase rautacioaae) si, "by default" te serveau cu Uzo, o bautura traditionala.
Noapte buna si ne auzim maine cu alte povesti din alte locuri minunate in care am fost.
